Sinagoga constănțeană - din locaș de cult, în pericol pentru trecători

În zona Pieței Ovidiu, pe strada C.A. Rosetti, într-un decor ce amintește de orașele europene de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, se înalță un celebru monument al Constanței vechi: sinagoga așkenaz.

Dintre cele două sinagogi istorice ale orașului nostru aceasta este cea mai norocoasă, pentru că, deși aflată în ruină, ea mai există totuși, așa cum supraviețuiește o măsea cariată, care s-a degradat în interior. Pereții exteriori încă par solizi, în ciuda unei tăblițe atârnate pe colțul din dreapta spate al clădirii care este încă suficient de lizibilă încât să ne poată avertiza să nu stăm foarte aproape de construcție, că ne putem alege cu vreo binecuvântare pietroasă direct în creștet.
Celălalt templu, sefard, n-a împărtășit același noroc, el dispărând acum mai puțin de două decenii, lăsând în urmă un morman inform acoperit cu vegetație.
La ora documentării noastre, în interiorul curții bine împrejmuite a sinagogii se vedeau semnele unor activități recente. Niște scaune de plastic neprăfuite erau înșirate pe lângă peretele casei din fața sinagogii, iar pe un scaun de mașină așezat în fundul curții un câine se încălzea la soare, în timp ce un altul patrula pe lângă gard, lătrând pe orice curios care s-ar apropia prea mult. Intrarea sinagogii este întredeschisă, pentru cei care, în bună înțelegere cu griveiul de pază (și numai astfel), s-ar aventura să intre.
Vechea sinagogă nu mai reprezintă demult numai o emblemă a uitării de sine a Constanței, ci chiar un pericol real pentru trecători. Până și tăblița cu inscripția ce ne avertizează asupra acestui pericol se află în paragină, încât probabil va cădea în cele din urmă, cu o bucată din acea tencuială despre care ar trebui să ne avertizeze cât timp mai e lizibilă.
Sinagoga evreilor așkenaz datează de acum un secol, din 1910. Președintele de atunci al Comunității israelite, P. Șapira, a primit autorizația de construcție din partea Primăriei pe 9 aprilie a acelui an. Ea a fost ridicată, după un proiect al arhitectului Anghel Păunescu, pe locul unde se afla o mai veche sinagogă, construită probabil după 1867, când sultanul Abdul Aziz a permis ridicarea ei printr-un firman, la cererea comunității mozaice locale. Astăzi de la ce sultan ar trebui să vină firman ca lucrurile să se pună în mișcare?