Concurs Ursitoarele vin chemate la botezul copilului

Botezul copilului poate deveni de basm, dacă ursitoarele vor veni să prezică micuțului fericire, sănătate, înțelepciune, succes. Baghetele magice ale celor trei ursitoare vor aduce daruri de preț pe care orice părinte și le-ar dori pentru copilul său.
Momentul ursitoarelor este unul unic pentru un botez. Frumoase și bune ca-n povești, ursitoarele vor aduce zâmbetul pe fețele tuturor invitaților.
Așa cum se întâmplă în povești, există și o zână care nu a fost invitată la petrecere, dar care vine sperând că va reuși să strice tot cheful. Însă își lasă puterile la ușă.
20 de minute de moment coregrafic vă costă 500 de lei.

Ursitoarele, după credința românilor din cele mai multe părți, sunt trei fete mari, sau mai bine zis trei zâne surori care ursesc viața și croiesc soarta fiecărui prunc nou născut.
Îmbrăcămintea ursitoarelor e lungă, albă și întrețesută cu fluturi și cu fire de aur. Cea mai mare însă umblă adeseori îmbrăcată într-o blană de aur, iar în brâu poartă o furcă la care se află legat un caier de lână albă sau neagră amestecată cu mătase și fire de aur și precum rup firul așa curmă ele cum voiesc și zilele omului. Cea mijlocie ține în mâna dreaptă o pereche de sorți, iar cea mică o pereche de foarfece.
Ursitoarele vin întotdeauna în săptămâna în care s-a născut copilul.
În timpurile mai vechi, când oamenii erau mai buni și mai drepți, nu așa de răi, de invidioși și de păcătoși ca în ziua de astăzi, mulți le și vedeau când veneau și le și auzeau cum ursesc.

Ursitoarele nu vin la părinți triști
În timpul de față însă nu se mai arată, pentru că moașele și alte persoane din timpurile trecute care le văzuseră au destăinuit secretele lor, așa că de atunci ele se feresc de ochii și urechile lumii.
Cum nimeni nu știe și nu vede când vin ursitoarele, după credința românilor din Muntenia, e bine ca atunci când un copil se naște și când se presupune că se vor arăta ursitoarele la fereastră, să țină ușile și ferestrele deschise. De asemenea e bine ca, opt zile după ce se naște copilul, părinții lui să fie veseli, căci dacă sunt triști se întristează și ursitoarele și cum vor fi ele în acele zile, așa va fi și viața copilului.
Mai departe, fiind ursitoarele adesea cu toane și supărăcioase, româncele caută de cu vreme chipurile de a le intra mai bine în voie, anume ca să ursească nou-născutului o viață îndelungată, bună, senină, liniștită și fericită.
În unele părți din Transilvania, după ce începe femeia a trudi de naștere, moașa pune pe masă un cot de pânză nouă, fină și curată, iar pe pânză un blid cu făină cernută de grâu, sare, pâine, un caier de lână și un zeceri. Toate aceste obiecte trebuie să rămână 3 zile pe masă. În zona Hunedoarei în ajunul zilei a treia după nașterea copilului cum a prins a se însera, pune moașa pe masă un blid nou, plin cu apă proaspătă și șapte linguri noi de lemn rezemate de marginea blidului, iar în șapte locuri ale mesei presară sare. La această masă se așează ursitoarele când vin să ursească soarta copilului.
În unele părți din Moldova și Muntenia la trei zile după nașterea unui copil se întinde în camera unde se află acesta o masă mare încărcată cu mâncare spre a îndupleca ursitoarele care, după credința poporului, au nevoie să mănânce ca să ursească bine. Dacă se întâmplă ca la casa omului să fie câini, atunci în noaptea aceea se trimit pe la neamuri, vecini sau prieteni ca nu cumva, lătrând, să sperie ursitoarele.
Românii din Bucovina spun că, venind ursitoarele și nefiind lumină în casă unde se află copilul nou-născut, se mânie și îi ursesc o soartă rea și că, din contră, găsind lumină, îi ursesc o soartă bună. Drept aceea, fiecare moașă caută, cum prinde a se îngâna ziua cu noaptea, să aprindă o lumânare în camera copilului, care să rămână aprinsă toată noaptea.
Cei mai mulți români spun însă că, după ce ursitoarele au sosit, se postează la fereastra camerei unde se află copilul și stând acolo încep a-i toarce firul vieții; și anume cea mai mare, adică Ursitoarea, ținând furca în mână pune firul și învârte fusul, cea mijlocie adică Soartea, îl toarce din caierul prins la furca ce-o ține Ursitoarea în brâu și-l învelește pe fus, iar cea mai mică, Moartea, ține în mână foarfecele printre tăișurile căruia taie firul atunci când voiește.

Firul vieții, "tors" de ursitoare
După ce i-au tors firul vieții, dacă micuțul s-a născut într-un ceas bun, prind a cânta un viers foarte frumos, voios și plăcut și a-i ursi de bine, iar dacă s-a născut într-un ceas rău nu numai că prind a hăuli și a cânta cu un viers foarte duios și trist, dar încep să-i ursească de rău; apoi încep pe rând a-i da, una minte și noroc, alta frumusețe sau urâciune, alta bogăție sau sărăcie, glorie sau robie, mai pe scurt a ursi soarta noului născut spunând de-a fir-a-păr ce are să se întâmple și când va muri de ce moarte are să moară.
Credința în ursitoare, în nemărginita lor putere de a croi după voință soarta fiecărui om, și nestrămutata lor hotărâre, nu numai că e foarte răspândită și adânc înrădăcinată în mintea poporului român, dar este și foarte veche. Drept aceea românii de pretutindeni cred că asupra omului influențează un fatalism de când se naște și până moare și din cauza aceasta apoi orice fericire sau nefericire o privesc cu nepăsare zicând "așa mi-a fost ursita", "așa mi-a fost dat", "așa mi-a fost soarta" etc. Cuvântul "soarte" ( soartă ) este întrebuințat spre a denumi un jug greu ce-l poartă omul pe pământ, pe când cuvântul "noroc" se folosește pentru a denumi "întâmplări fericite, ceasuri bune și norocoase".

Prima scăldătoare
În majoritatea zonelor țării există obiceiul ca apa de la "prima scăldătoare" să fie rece. Se spune că astfel copilul devine rezistent la frig, vioi, sprinten, voinic, deștept, isteț.
În apa de la prima baie trebuie să se pună: busuioc - să fie atrăgător copilul, mai ales dacă este fată, grâu - să fie cinstit, mentă și romaniță - să crească ușor și să fie sănătos, măciulii de mac - să doarmă bine, apă sfințită - pentru curățenie sufletească și trupească, lapte dulce - "să-i fie pielea albă și dulce ca laptele", miere - "să fie dulce la vorbă ca mierea", bani de argint - să fie "scump și nepătat ca argintul și, precum iubește fiecare om argintul, așa să iubească și pe copilul nou-născut".