Legea pe care marinarii români o așteaptă de 100 de ani

În ediția de ieri, ziarul "Cuget Liber" a infor-mat opinia publică despre inițiativa deputa-tului Laurențiu Mironescu, care a depus la Cameră proiectul Legii privind personalul navigant. Întâmplarea a făcut ca, în aceeași zi, să aud mai multe comentarii, de loc binevoitoare, referitoare la acest subiect.

Autorii lor sunt portuari, adică oameni care cunosc viața marinarilor și știu cât de grea este. Obiecțiile lor nu vizează conținutul proiectului de act normativ, pe care, de altfel, nici nu îl cunosc, ci faptul că inițiativa a fost lansată într-un moment electoral. Ei îl suspectează pe Mironescu că încearcă să obțină capital politic.

Poate că așa este, nu îi contrazic. Dar asta nu înseamnă că un asemenea motiv este rău, josnic. În definitiv, asta este meseria politicianului: să promoveze legi, să ia decizi, să întreprindă acțiuni și, pe baza lor, să câștige capital politic. Nu același lucru îl face omul de afaceri? El investește, organizează, conduce, administrează, riscă și își mărește capitalul. Nici liderul de sindicat nu se deosebește de politician ori de omul de afaceri. Iar dacă stai și te gândești, orice ființă umană luptă pentru mai mult capital, fie că este vorba de bani, de putere, de imaginea publică sau de cunoaștere.

Capitalul în sine nu este nici moral, nici imoral. El poate fi real sau iluzoriu, autentic sau fals, mare sau mic, pozitiv sau negativ. În schimb, metodele prin care acesta este obținut pot fi judecate din perspectivă etică.

În cazul de față avem de a face cu un proiect de act normativ care, dacă va fi adoptat, va reprezenta prima Lege a marinarului din istoria țării noastre. Ce poate fi imoral într-o asemenea reglementare, de care România maritimă are nevoie de peste 100 de ani, dar pe care nimeni nu s-a străduit să o i-o dea? De-a lungul anilor, legislativul s-a îngrijit de statul parlamentarilor, al funcționarilor publici, al militarilor, polițiștilor, cadrelor didactice și așa mai departe. În schimb, n-a dat doi bani pe marinari. Nu este de mirare că, în aceste condiții, România a rămas fără flotă. Alta ar fi fost situația astăzi, dacă rolul și drepturile navigatorilor ar fi fost recunoscute printr-o lege specială. Marinarii ar fi fost mai bine organizați și și-ar fi putut apăra locurile de muncă.

Navigatorii au fost, dintotdeauna, un corp de elită în ierarhia informală a profesiunilor. Au fost invidiați și admirați pentru aventura continuă pe care o trăiesc, pentru că ating țărmurile cele mai îndepărtate, pentru că ies învingători din lupta cu stihiile naturii, dar și pentru câștigurile lor. Poate că și invidia colec-tivă a contribuit într-o oarecare măsură la lipsirea lor de un statut legal, atât de mult timp.

Indiferent de reacțiile stârnite de demersul său, deputatul Laurențiu Mironescu va rămâne în conștiința colectivă ca autor al primului proiect de Lege a marinarului. Receptivitatea sa la problemele acestui corp de elită este cât se poate de firească. Mironescu este și el un om al mărilor, comandant de cursă luncă.

De altfel, deputatul a avut mai multe discuții pe acest proiect legislativ cu Sindicatul Liber al Navigatorilor și a ținut cont de propunerile acestuia. În esență, menirea actului normativ este aceea de a statua drepturile marinarilor români (cu precădere cele salariale și de pensionare), astfel încât această meserie să rămână atractivă pentru o categorie cât mai largă de tineri, să-i ajute pe navigatorii români să supraviețuiască pe o piață a shipping-ului internațional zguduită de numeroase furtuni și să le asigure protecția socială atunci când, din cauza vârstei înaintate, nu mai sunt acceptați să muncească pe mare.