Programul guvernamental anticriză trece pe lângă țintă

Avem inflație de programe anticriză. Guvernul l-a aprobat miercuri pe al său. Președintele Traian Băsescu lucrează la propriul proiect, împreună cu marile companii, pentru a-l pune pe masa Consiliului Europei, la reuniunea din decembrie, și al viitorului Executiv care se va constitui după alegerile de la 30 noiembrie 2008. Măsuri anticriză au pus pe hârtie și principalele partide angajate în competiția electorală.

Câte palate, atâtea teorii

Faptul că instituțiile statului și organizațiile politice caută soluții e un lucru bun. Un brainstorming național este bine venit. Rău este că și într-o chestiune atât de gravă, precum criza, forțele statale și politice sunt în competiție.

Zbaterea aceasta generală poate rămâne un simplu exercițiu propagandistic. Fără o identificare corectă a problemelor, a cauzelor, fără înțelegerea mecanismelor economiei reale și proiectarea unor soluții corecte, toate programele acestea sectare nu vor rezolva nimic.

Ziua de miercuri a adus în fața românilor două concepții diferite în abordarea crizei, cea a președintelui Traian Băsescu și cea a Guvernului Tăriceanu.

Șeful statului pornește de la ideea că trebuie susținută funcționarea roților centrale ale mecanismului economic, adică marile companii. Dacă ele se învârtesc bine, atunci se mișcă și miile de rotițe mai mari și mai mici, care sunt IMM-urile. A încerca să le ajuți pe cele din urmă să se miște, cu ajutorul pârghiilor fiscale, câtă vreme roțile motoare rămân înțepenite, e pierdere de timp și de bani.

Cel mai bun exemplu al corectitudinii acestei teorii îl constituie producătorul Renault - Dacia. Zeci de IMM-uri furnizoare de servicii, subansamble și furnituri pentru autoturisme au rămas fără obiectul muncii, când fabricantul auto și-a redus producția. Orice sprijin pe care statul l-ar acorda acestor subcontractori nu va avea niciun efect, dacă Renault - Dacia nu are cumpărători pentru produsele sale, dacă nu se reia procesul de fabricație. Deci, efortul trebuie îndreptat spre înțelegerea și rezolvarea problemelor producătorului auto, pentru a-l pune în mișcare. Același lucru trebuie făcut și în cazul Mittal Steel Galați, a șantierelor navale și altor mari producători români.

Realitatea pe dos

Programul anticriză adoptat miercuri, de Guvernul Tăriceanu, nu are la bază o concepție clară asupra mecanismelor economice și cauzelor perturbării lor. Desigur, unele dintre măsurile adoptate - în special în privința relaxării fiscale - erau așteptate de toată lumea. Dar calitatea lor trebuie judecată prin prisma contribuției la reluarea producției în marile unități, de care depinde situația locurilor de muncă din IMM-uri.

Iată, Executivul a decis, prin ordonanță de urgență să-i stimuleze pe angajatorii care creează locuri de muncă și încadrează șomeri aflați de peste 3 luni fără slujbă. Aceștia ar urma să primească echivalentul în lei al sumei de 1.000 de euro, pentru fiecare angajat. Măsura pornește de la prezumția că societățile comerciale mari și mici au o piață în creștere pentru produsele și serviciile lor și, în consecință, sunt gata să creeze noi locuri de muncă. Or realitatea este exact pe dos. Cererea se contractă și, din acest motiv, se închid tot mai multe locuri de muncă.

Frecții pentru munca gri

O altă măsură cu care Executivul vrea să scoată economia din criză este reducerea CAS-ul de la 39,5% la 37,5%. Premierul Călin Popescu Tăriceanu a explicat că această măsură va contribui la "scoaterea la suprafață a muncii din zona gri a economiei". Măsura este bună pentru companiile care au desfacere, nu și pentru cele aflate în impas, care nu mai au clienți. Relaxarea fiscală – oricât de firavă este - le ajută să traverseze mai ușor criza. Cât despre munca gri și cea neagră, fiți siguri că o asemenea măsură nu le va scoate din subteranele economiei la lumină. Gândiți-vă și dumneavoastră: este mai profitabil să nu plătești niciun impozit la stat sau să le plătești pe toate, chiar și diminuate? Dacă instituțiile de control nu-și fac datoria, pentru că sunt leneșe ori corupte, evazioniștii profită din plin, indiferent cât de mult ar reduce guvernul impozitele și taxele.

Iluzii deșarte

Ce impact va avea asupra crizei bonificația de 5% acordată contribuabililor la plata în avans a obligațiilor bugetare ori neimpozitarea dobânzilor la depozitele bancare? Cu cât contribuie aceste măsuri la creșterea consumului, la repornirea producției în marile unități aflate în criză? Mult prea puțin.

Există, însă, și câteva măsuri în programul guvernamental care vor avea un impact real asupra consumului și investițiilor - două dintre motoare importante ale economiei. Mă refer la aplicarea unei cote reduse de TVA, de 5%, pentru livrarea unor categorii de locuințe (din programul social al guvernului), scutirea de impozitul pe dividentele reinvestite și suspendarea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele înmatriculate noi, care nu depășesc 2000 cmc, pe o perioadă de 13 luni.

Măsurile adoptate ocolesc cauza principală care a provocat impasul economiei: blocarea creditului bancar. Lipsa lichidităților a dus la prăbușirea pieței auto, a sectorului imobiliar, la stoparea investițiilor productive și din gospodăriile populației, la frânarea producției pentru export. Guvernul ar fi trebuit să găsească soluții, împreună cu băncile și patronatele, pentru reluarea creditării și atragerea miliardele de euro de la UE, bani care așteaptă la poarta economiei naționale. Din nefericire, programul său anticriză trece pe lângă țintă.