Are dreptul psihologul "să-și bârfească" clientul?

Codul deontologic nu permite psihologului să deconspire cele discutate în cadrul ședințelor de terapie cu clientul său. Cu toate astea, există și situații de forță majoră, când psihologul are dreptul să distribuie mai departe date confidențiale despre cel pe care-l consiliază.

În condițiile în care, încă, reti-cențele față de psiholog sunt foarte mari, asigurarea confidențialității discuțiilor cu acesta pare un motiv care-i determină pe cei aflați în impas să-i ceară ajutorul. Confi-dențialitatea, în afară de faptul că e un cuvânt care sună bine, face parte din codul deontologic al profesiei de psiholog, tot ceea ce-i spune clientul (chiar și simpla solicitare) constituind secret profesional, psihologul neavând dreptul să distribuie mai departe informațiile primite. Potrivit psihologului Speranța Băcana, din pă-cate, există și psihologi care povestesc altora despre cele discutate în cadrul ședințelor de terapie. Cum lumea e mică și astfel de lucruri se află până la urmă, starea celor care-și pun speranțe în puterea de tămăduire a psihologului, în loc să se îmbunătățească, se agravează.

Cu sufletul pe tavă…

Există momente în viață când suntem, pur și simplu, devastați sufletește, iar sentimentul că lumea s-a sfârșit devine atotstă-pânitor. La cine să apelezi atunci când starea de dezechilibru psihic își face mendrele, dacă nu la un… doctor de suflete, cum sunt alintați psihologii? De la această premisă a pornit și o tânără din Constanța, care, aflată într-un moment de cumpănă al vieții sale, s-a adresat unui psiholog, pentru ca apoi să se trezească dând… extemporale la poliție: "Să se spună din start că un psiholog nu trebuie să păstreze secretul informațiilor ce i le dă clientul, iar cine își asumă asta, n-are decât să meargă în continuare la psiholog și să-și pună sufletul pe tavă! Primul lucru de care m-a asigurat psihologul a fost confidențialitatea discu-țiilor…".

Dreptul la imagine și intimitate

Într-adevăr, prin natura relației pe care o are cu clientul său, psi-hologul este obligat să-i protejeze imaginea și intimitatea și chiar să-l asigure de acest lucru de la prima lor întâlnire. Mai mult, obligați de jurământul profesional, Speranța Băcana, ca repre-zentantă a acestei bresle, ne-a explicat că psihologii trebuie să recurgă la o serie de metode pentru a asigura păstrarea se-cretului asupra persoanelor care le solicită serviciile, cum ar fi, de pildă, construirea cabinetelor în așa mod încât intrarea și ieșirea clienților să se facă pe căi separate, excluzându-se posibilitatea ca aceștia să dea ochii unii cu alții.

Excepții de la regulă

Și, totuși, sunt și excepții care permit ca secretul profesional să fie divulgat. Este vorba despre cazurile în care informațiile pe care terapeutul le obține avertizează asupra unui iminent pericol atât pentru client (de exemplu, ma-nifestarea intenției de a-și pune capăt zilelor), dar și pentru persoanele din jurul lui (manifestări agresive).

Dacă nu are de-a face cu situații speciale, psihologul nu trebuie să-și permită, sub nicio formă, să divulge confidențele emoționale ale clientului său din simplul motiv că etica și responsabilitățile profesionale nu-i dau acest drept. Mai mult, relația dintre client și specialist trebuie să se bazeze pe încredere totală, căci numai astfel cel aflat în dificultate poate fi sincer, sinceritatea fiind o condiție esențială a tratamentului.

Psihologul ne-a mai spus că atitudinea și comportamentul unui psiholog pot fi luate în discuție dacă acestea aduc prejudicii profesiei de psiholog sau ridică serioase îndoieli privind capacitatea acestuia de a-și asuma și îndeplini responsabilitățile profesionale.