Copiii morocănoși (II)

"Poate că nu e chiar așa de ușor de crezut, dar pe fetița mea de cinci ani și două luni o înfurie cuvintele care se repetă cel mai des: du-te, fă, nu fă, mănâncă, spală-te și, în general, orice ține de comunicare. Cel mai bine se simte în camera ei, dar nu la vedere, ci ascunsă după perdea, unde își face de lucru. Merge la grădiniță, dar și acolo e retrasă și posacă. Învățătoarea o laudă că e inteligentă și prinde tot, dar îi pare rău că nu ridică mâna niciodată să spună ce știe. Singura persoană cu care se joacă și râde cu poftă este fetița unei prietene, care, din păcate pentru noi, nu locuiește în Constanța, dar ne cere s-o vizităm din când în când. În rest, nu prea o scoatem din ale ei. Educatoarea consideră că este timidă, dar mie nu-mi place ca un copilaș la vârsta asta să aibă o față atât de tristă. E hrănită bine, e sănătoasă, are jucării, tot ce-i trebuie și nu înțeleg de unde i se trage starea asta. E adevărat că a stat la soacră-mea (o femeie cu gura mare și cam autoritară) doi ani, dar se înțelegeau bine. V-am deranjat pentru că tare aș vrea să știu cum să mă port cu ea ca s-o înveselesc. Nici nu vă imaginați cât de greu este să crești un copil mereu trist!" - Ștefana Nistor, din Mangalia.

În ediția de ieri a ziarului nostru, psihologul Speranța Băcana atrăgea atenția că nici copiii nu sunt scutiți de agresiunile mediului în care trăiesc (televizorul, radioul, zgomotele străzii, țipetele, exigența adulților etc.) și a punctat câteva tehnici de relaxare mentală, pe care le recomandă părinților în ideea de a-și ajuta copiii să nu se lase copleșiți de emoții.

Astăzi se va referi la un alt exercițiu de acest gen, care ține de stimularea imaginației: cereți copilului să închidă ochii sau intrați cu el într-o cameră mai întunecoasă. Rugați-l să-și imagineze un peisaj de munte, mare, câmpie sau o altă situație, la libera dumneavoastră alegere, dar nu uitați s-o faceți cu calm și blândețe. În acest fel va participa activ la un exercițiu de imaginație, cu efecte foarte bune, în special înainte de culcare, experiența demonstrând că metoda este deosebit de apreciată de copii.

Relaxarea fizică

Indiscutabil, mișcările fizice au locul lor bine stabilit în scop de relaxare. Se poate recurge la așa-numitele întinderi, când doi copii sau un adult și un copil se vor culca pe spate, scopul fiind acela de a-și apropia tălpile și a pedala ușor. Copilul va aprecia contactul, mai ales din cauză că este diferit de cel al mâinilor. De asemenea… desenul pe spate este un exercițiu care stimulează capacitatea mentală de concentrare și de interpretare a copilului, care va trebui să ghicească litera, cifra sau altă formă pe care dumneavoastră o desenați cu degetul arătător pe spate. Învățați-l să se lase în voia mișcării, cerându-i să îndoaie ușor genunchii și să se aplece ușor în față, păstrând această poziție câteva clipe. Scopul este de a se lăsa în voia acestei mișcări, dar fără a forța, într-o poziție mai neobișnuită, precum cea a scenelor din… lumea piticilor.

Dacă veți lua în calcul recomandările, specialista este convinsă că prichindeii mai ursuzi și morocănoși vor uita de vechile stări și vor deveni veseli, așa cum le stă bine la această vârstă. Depinde, însă, cât de mult se implică părinții în astfel de cazuri.