Există cupluri, și nu puține, care speră orbește că un copil este soluția ideală pentru a rămâne împreună. Psihologii spun
că este vorba despre așa-numitul sindrom al copilului-adeziv. Întrebarea este dacă și funcționează?
Este un fenomen obișnuit atunci când unul sau ambii parteneri decid să aibă un copil, în speranța că acesta le va reda intimitatea de odinioară a relației lor. După cum ne-a explicat psihologul Alina Pandrea, sunt multe cupluri care au deja un copil sau chiar doi, dar își pun problema de a mai avea încă unul numai cu scopul de a păstra relația. Asupra unei asemenea situații atrage atenția astăzi o cititoare a ziarului nostru, care simte cum "căsnicia îmi fuge de sub picioare. Am luat-o amândoi pe căi diferite, avem un copil și m-am gândit că al doilea copil este singura salvare de a rămâne împreună, de a nu împărți tot ce am adunat până acum și, ce e mai rău, copilul! Oare sunt egoistă și mă gândesc numai la mine? Salvează un copil o căsnicie? Mie, cel puțin, și părinții, și socrii, asta îmi garantează. Dacă aș fi gândit și eu ca ei, nu vă mai deranjam astăzi!".
Societatea s-a schimbat
Dacă, pe vremuri, femeia-mamă, indiferent de felul cum era tratată de tatăl copiilor ei, își purta pe viață crucea alături de un soț recalcitrant, iresponsabil, violent etc., fie de rușine, fie pentru că nu avea alternative, astăzi lucrurile s-au schimbat. Tocmai de aceea, sindromul copilului-adeziv nu trebuie considerat o in-venție a societății moderne, căci ani de-a rândul, a avea un copil însemna un instrument pentru a-l determina pe soțul recalcitrant să își asume responsabilitatea unei familii, a completat psihologul.
În ziua de azi însă, cazurile în care societatea îi obligă pe parteneri să fie prinși pe viață într-o căsnicie nefericită numai din cauza existenței unui copil sunt mai puține. În schimb, psihologul ne-a explicat că sunt multe cupluri deja formate, cu un copil sau chiar doi, care își pun problema de a mai avea un copil numai cu scopul de a păstra relația.
Este corect față de copil?
"Este adevărat că, în majoritatea cazurilor, copiii sunt un ade-vărat liant între părinți, dar sub nicio formă nu pot înlocui sentimentele a doi oameni într-o relație de durată. Iar când părinții rămân împreună considerând că astfel îi fac un bine copilului sau copiilor, dacă au mai mulți, în realitate și din păcate, tocmai copiii sunt cei care plătesc această lipsă de maturitate a părinților în viața de cuplu" – a precizat psihologul.
Copilul preia presiunea
Multe cupluri nefericite sunt puse în situația de a evolua diferit. Fie de a se destrăma, fie de a avea relații extraconjugale, mai ales în momentul în care grijile de părinte scad în intensitate. Dacă rămân împreună și când simt că nu mai merge, exercită o presiune extraordinară asupra copilului lor, fie că-și dau sau nu seama de asta. Din păcate, deși nici mama, nici tata nu-i vor spune, nici măcar la nervi, că el este motivul pentru care sunt împreună, copilul va intui acest lucru și se va simți răspunzător pentru viața lor de cuplu. "Astfel de copii sunt numiți de noi adulți în miniatură, datorită faptului că în loc să se bucure de copilărie, cea mai frumoasă perioadă a vieții lor este copleșită de această responsabilitate" – a completat psihologul. De aceea, iluzia că o căsnicie eșuată poate fi ținută în viață numai și numai de un copil poate fi, cel mult, o soluție de moment.
Strategie de mare risc
Uneori, sindromul copilului-adeziv poate da rezultate, dar e o strategie cu risc crescut pentru cuplu și, mai ales, pentru copil. Sentimentele și intimitatea pe care un copil le sădește în cuplu pot fi menținute și după primii ani de copilărie, numai că o relație de cuplu este în continuă schimbare și evoluție. Chiar dacă a avea un copil poate fi un nou început, dacă el este singura "cărămidă" a acestui început lucrurile nu sunt deloc în regulă, iar primul care va suferi va fi copilul! Iar pentru a clarifica perspectivele vieții de cuplu, părerea unui psiholog sau consilier marital poate fi de ajutor.