Ce faci cu un copil adolescent pe care nu-l poți controla

Agresivitatea adolescenților este o problemă care dă din ce în ce mai multe bătăi de cap. Tot mai mulți părinți se plâng că fiul sau fiica ajunsă la pubertate nu ascultă, nu învață, lipsește de la școală, minte sau fuge de acasă. Răspunsul invariabil pe care-l primesc este că "așa sunt adolescenții, o să-i treacă!". Dar dacă nu-i trece?

Răzvrătirea adolescenților are la bază agresivitatea, subliniază psihologul Elena Ranga. "Agresivita-tea în sine nu este doar un com-portament de rănire a celuilalt, ci și o stare emoțională complexă, o structură cognitivă specifică, cu o bază motivațională puternică, ce antrenează întreaga viață psihică. În esența ei, agresivitatea are un rol vital în viața omului, reprezentând mecanismul principal prin care se realizează adaptarea la mediu. Are un rol de sprijin al evoluției psihice și sociale, prin competitivitate și dorința de depășire a propriului statut, dar și prin asigurarea apărării propriei vieți și a funcționării psihice. Atât timp cât nu este scăpată de sub control, agresivitatea are o funcție pozitivă", a explicat psihologul.

Adolescența este vârsta schimbărilor perpetue, a rupturilor multiple, este perioada de renegare a copilăriei și căutare a statutului de adult. Este caracterizată de instabilitate emoțională. "Pentru copilul devenit adolescent, totul se schimbă: nu mai este copil și adulții îi cer să se poarte matur, dar este tratat ca un copil, în timp ce el își dorește și poate mai mult. Începe să cunoască lucruri despre care nu știa nimic, iar sistemul său nervos încă imatur îl bombardează cu informații noi cu care nu știe ce să facă. Toată dinamica unui adolescent oscilează între confuzie, instabilitate, nesiguranță, imaginație și contradicție.

Este momentul în care adolescen-tul se întreabă cine este și care este locul său. Asta aduce cu sine multe frământări, multă neîncredere, nevoia de confirmare și validare atât de la părinți, cât și de la mediul social, dar mai ales grupurile de aceeași vârstă. Adolescenții cu o imagine de sine deficitară sunt mult mai vulnerabili la modul cum sunt percepuți de ceilalți, fiind foarte sensibili la respingere și dezaprobare. Ei încearcă să ascundă această vulnerabilitate, creând imaginea publică a forței și detașării, stimulând comportamentul agresiv", a afirmat specialistul, referitor la perioada adolescenței.

De ce apare agresivitatea

Dacă apare agresiunea este vorba despre o dereglare adaptativă, care afectează întreaga viață psihică, incapacitatea persoanei de gestionare a propriilor emoții, gânduri și acțiuni. "Agresivitatea manifestată în comportament este de multe ori o reacție la dezechilibrele emoționale resimțite, o modalitate de expresie a stării de anxietate, de suferință, a incapacității de identificare a soluțiilor eficiente pentru rezolvarea problemelor.

Adolescența fiind perioada când se structurează imaginea de sine, identitatea se conturează, individul resimte o mare insecuritate care de multe ori duce la reacții și trăiri încărcate de agresivitate. Cu cât adolescentul se cunoaște și se acceptă mai mult, fiind conștient de el, cu cât este mai capabil să își recunoască trăirile emoționale fără a fi copleșit de acestea, cu atât mai mult el va putea să distingă modalitățile cele mai bune de a face față tumultului afectiv, discriminând reacțiile adecva-te și adaptate", a adăugat psihologul.

În această perioadă, atât adolescenții, dar și părinții au nevoie de sprijin pentru a se înțelege corect și pentru a putea gestiona eficient stările prin care trec.

"Adolescenții nu pot fi consiliați în absența părinților, pentru că fără ajutorul acestora copiii nu vor reuși să își formeze corect identitatea de sine. Iar părinții au nevoie să își cunoască copiii în procesul de crește-re către viitori adulți, ghidându-i eficient. Scopul în sine este ca adolescentul în formare adult să învețe să își găsească modalități de a-și duce viața în acord cu nevoile sale, adaptat la mediu într-un mod sănătos", a concluzionat psihologul.