Copilul meu e homosexual. Îl pot ajuta să renunțe?

v v v

Pentru început, psihologul Speranța Băcana ne-a explicat că în urma cercetărilor pe această temă, se consideră că homose-xualitatea, ca și alte stări psihologice, este cauzată de o combinație de factori sociali, biologici și psihologici: "Până acum, niciun cercetător nu a pretins că genele pot determina orientarea sexuală, în cel mai bun caz ar putea exista doar o componentă genetică. Sexualitatea, ca și celelalte compor-tamente, este neîndoielnic influențată de factori atât biologici, cât și sociali". Așa s-a ajuns la concluzia că homosexualitatea nu este altceva decât comportamentul sexual care stă la baza atracției dintre aceleași sexe. Se face referire la persoane homosexuale fie că este vorba despre atracția dintre doi bărbați, fie de atracția dintre două femei (lesbianism). Deși, potrivit celor mai multe studii, aproximativ 15-20 la sută dintre oameni au avut sau au un comportament homosexual, psihologul precizează că mult mai puțini se identifică a fi gay. Însă, ca și bisexualitatea, homose-xualitatea rămâne o expresie a sexualității și nimic mai mult.

Și, totuși, în cazul părinților care află că propriul copil are o aseme-nea orientare sexuală, lumea lor interioară se prăbușește. Copleșiți de situație, încep să se întrebe cu ce au greșit, ca părinți. În realitate, nu despre greșelile părinților este vorba, dar nici despre vreo boală, așa cum mulți tind să creadă. Deși nu se știe exact de ce apar astfel de orien-tări, disputa cea mai dificilă se dă între știință și biserică. Paradoxal, considerată ceva normal, cu multă vechime în timp, homose-xualitatea a fost și continuă să fie condamnată de societate.

Conduita părinților

Părinții ai căror copiii au apucat-o pe acest drum, deși nu se pot împăca deloc cu ideea, trebuie să reacționeze cât se poate de normal. Asta, și din cauză că lucrurile nu se schimbă cu nimic dacă îi sunt ostili, iar copilul, tot al lor rămâne. Iar a-l forța să meargă la medic sau psiholog este o altă greșeală. În schimb, dacă merge de bunăvoie la psiholog, acesta îl va lămuri asupra dilemelor privind situația lui, dar și reacția societății. În plus, îl va ajuta să-și recunoască orientarea față de familie și socie-tate, lucru care va duce la scăderea gradului de anxietate. Și părinții ar fi bine să meargă la psiholog, pen-tru a gestiona cât mai bine această delicată situație. Dacă tot timpul se vor gândi că familia copilului lor va arăta altfel, că nu vor suporta bârfele celor din jur, starea lor psihică va avea și mai mult de suferit. Trebu-ie să accepte realitatea și, dacă într-adevăr copilul lor va ajunge la concluzia că a fost vorba despre o curiozitate, o rătăcire sau un război al hormonilor, va decide singur drumul de urmat. Dacă asta nu se va întâmpla, oricât de greu le-ar fi, măcar părinții trebuie să le înțeleagă sentimentele, să păstreze secretul și să-l lase pe copil să decidă el dacă și când le va spune celorlalți.

Ca multe alte țări est-europene, România rămâne destul de reticentă când vine vorba de homosexualitate.