Copilul, o frână în tăvălugul divorțului?

Toată lumea știe că, de-a lungul anilor, la români, femeia-mamă, indiferent de felul cum era tratată de tatăl copiilor ei, își purta pe viață crucea alături de un soț iresponsabil, violent etc., fie de rușine, fie din lipsa alternativelor. Cu toate că, astăzi, lucrurile nu mai funcționează întocmai, există suficiente cazuri care sunt de părere că, de dragul copiilor, soții pot face eforturi de a rămâne împreună până când moartea îi va despărți. Și nu este vorba neapărat de cupluri cu mai puțină pregătire. Astfel de speranțe își fac, de regulă, femeile care își iubesc soțiii, își iubesc mult copiii și nu suportă ca ei să crească separați de unul dintre părinți. Asupra unei situații de acest gen a dorit să atragă atenția astăzi mama unei tinere de 32 de ani, mamă a unei fetițe de 3 ani și a unui băiețel de câteva luni, care, deși era conștientă că mariajul cu soțul ei este în derivă, totuși a hotărât, de una singură, să mai aducă pe lume un copil: "A rezistat ginerele meu mai potolit până a făcut fetița nouă luni. Apoi, s-a mutat la amantă, colegă de serviciu cu el, și venea să-și vadă copiii când putea. Problema e că fetița e atașată de el și plânge după taică-su. Ca să regleze lucrurile, a băgat divorț la notar, iar acum sunt deja despărțiți. Fiică-mea a făcut depresie că nu se mai descurcă cu doi copii atât de mici și cu o pensie alimentară de 600 de lei, iar el  își vede de viață cu amanta. Am rugat-o, în genunchi, să nu mai facă un copil, dar nu m-a ascultat. Se agăța de copil ca să n-o părăsească, îl iubește și acum. Dar dacă el n-o mai vrea, copiii nu valorează mare lucru pentru el. Ce-o fi în capul femeilor care-și complică viața pe spinarea copiilor, nenorocindu-i și pe ei? E fata mea, dar nu înțeleg ce e în capul ei".

Că sunt multe cupluri care speră că un copil poate fi o frână în tăvălugul divorțului ne-a confirmat-o și psihologul Alina Pandrea. Lu-crurile pot merge atât de departe în această direcție, încât unele cupluri care mai au deja nu unul, ci doi copii, îl mai aduc pe lume și pe al treilea, pe post de colac de salvare. Din păcate, acolo unde nu există suficientă responsabilitate și nici sentimente, copiii nu rezolvă mare lucru, spune psihologul, divorțul fiind iminent la majoritatea cuplurilor cu asemenea probleme. 

Asta nu înseamnă că, uneori, această strategie nu funcționează, sunt și asemenea cazuri! Însă, în majoritatea cazurilor, toate cercetările arată că deși a avea un copil poate fi un nou început pentru soți, dacă el este singura "cărămidă" a acestui început, edificiul căsniciei se va dărâma oricum. Pe de altă parte, există părinți, și nu puțini, care nu se despart de dragul copiilor, făcân-

du-se a nu vedea că transferă asupra lor toată presiunea din cuplu, lucru absolut dezastruos pentru toată lumea, spune psihologul. Din păcate, deși nici mama, nici tata nu-i vor spune, nici când îi lasă nervii, că el este motivul pentru care sunt împreună, în cele din urmă, copilul își va da seama de acest lucru și se va simți într-un fel răspunzător de atmosfera nefastă din casă. Și, în loc să crească frumos, să se bucure de copilărie, ei se văd obligați să asiste la tensiunile dintre părinții lor, care, de multe ori, dau în clocot. 

Subiectul este foarte amplu și poate ocupa pagini întregi de ziar, spune psihologul. Însă, indiferent de o teorie sau alta, iluzia că o căsnicie eșuată poate fi ținută în viață numai și numai de un copil poate fi, cel mult, o soluție de moment, nicidecum una pe termen lung, de-o viață de om. Așa stând lucrurile, fie femeia, fie bărbatul, trebuie să fie conștienți că un copil nu poate să fie o frână în tăvălugul divorțului, dacă celelalte ingrediente ale căsniciei s-au degradat iremediabil sau dacă unul dintre soți nu vede altă ieșire decât despărțirea. Va fi esențial pentru binele copiilor ca ei să încerce un divorț civilizat și să gestioneze, în continuare,  ca la carte, relația cu copiii, indiferent de animozitățile dintre ei.