Cum să iei distanță față de părinții băgăcioși

O întrebare al naibii de grea: Cât să le permiți părinților să se bage în viața ta? Răspunsul nu este atât de complicat, spun psihologii, esențial fiind să menții distanța fără să-i superi, iar pentru asta, există întotdeauna o cale de mijloc!

Că părinții trebuie iubiți și respectați, o știm cu toții. Când însă ei uită că, după ce se fac mari, și copiii au nevoie de propriul spațiu, de independență, pierderile sunt de ambele părți. Părinții prea băgăcioși, prea dominatori, manipulatori, care se pretează la orice faptă și gest pentru a deține con-trolul maxim asupra vieții propriilor copii sunt numiți de psihologi părinți toxici. Care nici măcar nu realizează că vorbele, gesturile lor pot cauza copiilor traumatisme emoționale pe termen lung, influențându-le negativ și viața de adult. 

Viața bate filmul...

Potrivit psihologului Speranța Băcana, părinții dominatori au o nevoie acerbă de a-și construi propria securitate pe supunerea copiilor, chiar dacă indiscreția și amenințarea sunt moduri primitive de manifestare a controlului și puterii într-o familie. Asupra unei asemenea situații, des întâlnite, atrage atenția astăzi și o tânără cititoare: "Mama și tata m-au tratat mereu ca pe o idioată care nu știe ce să facă cu viața ei, iar pe soțul meu l-au respins din start pe motiv că n-ar fi de nasul nostru. Mă judecă tot timpul… tot ce fac e aiurea…. Normal, dacă văd că nu ne ajungem cu banii, ne ajută. Numai că mama vrea chitanțe pentru ultimul leu, din mână spartă nu mă scoate. Nimic nu le scapă la ai mei, trebuie să aibă controlul total. Poate că e și vina mea, prea le spun totul. Problema e că și socrii sunt la fel, din cauza asta se și înțeleg așa de bine toți patru. Ne tot reproșează că dacă mor ei, o să murim de foame, că nu știm să ne gospodărim. Soacra mea, de câte ori vine, face inventar în frigider, să vadă pe ce tâmpenii dăm banii. Sunt părinții noștri, dar nu mai suportăm să ne controleze viața. Sper că psihologul ne va ajuta cu niște sfaturi, că nu vrem să-i supărăm!".

Diplomația, cheia reușitei

În timp ce autoritatea părinților, în niște limite, este utilă când copiii sunt mici și nu au discernământul situațiilor în care se bagă, după ce ei devin adolescenți și chiar adulți, dacă aceasta continuă să se manifeste, se poate transforma în autoritarism sau în dominare.

Deși situația nu e ușor de gestionat, conflictele de această natură se pot rezolva numai între părțile implicate, spune psihologul: "Le recomand tuturor tinerilor aflați în situații similare să preia controlul și, în loc să-și critice părinții, mai bine să-și păstreze calmul și să le explice, cu diplomație, că au devenit adulți capabili să-și asume responsabilitățile pentru propriile fapte. Apoi să le spună că se pot descurca și fără banii lor, chiar dacă mai greu".

"Săpături" în trecutul părinților. Cu ajutorul familiei lărgite, tinerii ar trebui să afle dacă părinții autoritari au fost marcați de ceva anume în viața lor, experiență care i-a făcut prea indiscreți și dominatori.

Stabilirea unor limite: Să li se explice părinților băgăcioși că tendința de a deține controlul asupra vieții copiilor le face mult rău. Termenii să fie respectuoși, dar fermi, capabili să demonstreze că tinerii au propriile principii de viață și nu vor permite la nesfârșit să le fie încălcate pe motiv că nu se sincronizează cu cele ale părinților. În plus, copiii nu trebuie să le spună părinților tot ce fac sau au de gând să facă, întrucât în felul acesta se vor mai atenua din pârghiile de control. Cu toate că schimbarea unei asemenea atitudini are nevoie de ceva timp, părinții dominatori trebuie să înțeleagă că așa nu mai merge. Iar dacă aceste recomandări nu dau rezultate, ar fi bine să se ceară sfatul unui psiholog, întrucât relația dintre părinți și copii este extrem de importantă din toate punctele de vedere și benefică pentru ambele… generații.