Concurs Încăpățânarea la copii

Rezistența personalității unui individ la indicații, ordine, sugestii și sfaturi venite din exterior, determinată de componenta emoțională a mesajului, indiferent dacă acesta este logic sau util pentru individ – cam în acești termeni este definită încăpățânarea.

"Am stat lângă un om atât de autoritar mai mult pentru băiatul meu, astăzi în vârstă de 16 ani. Deși eu m-am străduit cum am putut mai bine să-l țin pe copil departe de apucăturile isterice ale tatălui său, nici el n-a fost scutit de ieșirile lui sălbatice.
Când am hotărât să divorțez, acum aproape cinci ani, cel mai tare s-a bucurat copilul meu. Avea unsprezece ani atunci și între noi era o relație extraordinară. Ne înțelegeam foarte bine, nu-mi ieșea din cuvânt niciodată,era un copil foarte sensibil. După ce a împlinit 16 ani, s-a schimbat la 180 de grade. Caută ceartă din orice fleac și are o plăcere extraordinară să mă contrazică în toate și, plus de asta, este foarte, foarte încăpățânat și face toate lucrurile pe dos. Eu sunt oricum slăbită din cauza suferințelor care s-au tot adunat și mă tem ca atitudinea lui să nu-l ducă pe drumuri greșite.
Aș vrea să aflu și eu din ce motive este copilul meu atât de încăpățânat și pus pe harță. La școală, în schimb, este băiat cuminte, învață bine, profesorii și diriginta îl laudă, nu mi-au venit niciodată colegii sau prietenii cu reclamații. Cu mine are el ce are…".

Pentru Diana F., din Mangalia, cei peste unsprezece ani trăiți lângă un soț tiranic n-au făcut altceva decât s-o transforme pe tânăra veselă, optimistă și visătoare, educată, de la începutul căsniciei, într-o persoană cu sănătatea șubrezită, temătoare, pesimistă.
r r r
Psihologul Speranța Băcana atrage atenția că se întâmplă de multe ori ca atunci când unui copil i se spune, pe un ton mai răspicat, să nu facă ceva, incoștientul lui să perceapă acest mesaj ca pe un ordin, pe care îl va respinge pur și simplu din instinct. Când copilul este hipersensibil, atunci reacțiile lui de încăpățânare vor fi și mai dese, deoarece și mai multe mesaje transmise de cei din jur vor fi percepute drept ordine. Veți avea copii mai înțelegători dacă nu le veți vorbi răspicat, cu accente autoritariste.

Tact și răbdare
Dacă nu vreți să vă includă în tabăra părinților sufocanți și veșnic puși pe ceartă, dacă mai doriți să aflați ceea ce gândește și simte, purtați un dialog sincer cu copilul. Soluția este simplă: folosiți un ton sfătuitor, lipsit de reproșuri și transmiteți-i mesajele esențiale, pe care adolescentul le caută, în general, pentru că, sub aparenta lui detașare, în realitate el are nevoie de supraveghere. De aceea este bine să-i respectați autonomia, cel mai bun mijloc de evitare a scenelor fiind toleranța în privința chestiunilor mărunte și fermitatea, când este vorba despre lucruri serioase, cu implicații.
Cercetările au demonstrat că majoritatea copiilor crescuți în medii autoritariste manifestă, până aproape de 30 ani, o acută nevoie de libertate, rigorile disciplinei fiind acceptate doar de nevoie.