"M-am răzgândit, nu mai vreau țigănie!"

Deși înainte de a depune în instanță acțiunea de divorț, respectiv partaj, nu era dispusă la niciun fel de negocieri cu soțul, în timpul procesului și-a dat seama că ar fi mai elegant și mai puțin stresant să opteze pentru partajul prin acord.
Legislația permite ca și ulterior introducerii în instanță a acțiunii de partaj, dacă soții ajung la un acord, bunurile să fie împărțite pe baza acelei înțelegeri, dar în cu totul alte condiții.

Soții care au hotărât să divorțeze pot opta fie pentru efectuarea partajului odată cu procesul de divorț, fie pentru dezbaterea lui separată, după ce divorțul s-a pronunțat. Dacă se solicită împărțirea bunurilor comune odată cu divorțul, instanța se va pronunța în cadrul aceluiași proces, întâi asupra divorțului și ulterior, după ce pronunță divorțul, va trece la judecarea partajului, în final pronunțându-se și asupra acestuia.
Cu toate că atunci când nimeni nu-i putea schimba hotărârea de a se despărți de bărbatul alături de care a adunat 12 ani de căsnicie, Ana S. (41 ani) avea idee despre aceste prevederi legale, "eram atât de furioasă pe el din cauză că m-a înșelat cu alta, că de vreo înțelegere cât de mică cu el nici nu se punea problema. Am rupt orice legătură atunci! Dar după ce am văzut ce țigăneală e la un proces de partaj, când fiecare trage de mobilă sau aragaz în stânga și-n dreapta, mi-a trecut. Înainte să am o discuție cu el, încă nu s-a terminat divorțul, aș vrea să știu dacă mai pot să fac în faza asta ceva în sensul să mă înțeleg cu el, dacă e mult de plătit pentru asta? Sunt multe bunuri la mijloc, dar cu toate astea, ar fi mai bine să ni le împărțim prin înțelegere. M-am răzgândit, nu mai vreau țigănie!".

Partajul prin acord
Într-adevăr, atunci când cei doi soți aflați în pragul divorțului se înțeleg cu privire la modul în care se vor împărți bunurile comune acumulate în perioada căsătoriei, practica a demonstrat că soluția nu este doar cea mai elegantă și mai puțin încărcată emoțional, ci și cea mai puțin costisitoare, atât ca timp, cât și ca bani. Mai ales că legislația este generoasă în acest sens. După cum ne-a explicat consilierul juridic Carmen Gigică, când există acord între cei doi soți, partajul se poate realiza mult mai simplu, de exemplu, printr-un document întocmit în fața notarului. În astfel de situații, costul este stabilit de notar, în majoritatea cazurilor, taxa reprezentând un procent din suma valorilor bunurilor ce se împart. În plus, acest fel de partaj se poate face doar după rămânerea definitivă a hotărârii de divorț.

Înțelegere ulterioară
În cazul în care nu există acord inițial între soți, însă ulterior introducerii acțiunii de partaj, ei ajung, totuși, la un acord, atunci partajul se va face prin redactarea (de recomandat, de către un avocat) a unui document care să garanteze înțelegerea și modul de împărțire convenit al bunurilor comune rezultate din căsătorie. Apoi, respectivul document va fi prezentat în instanță, în cadrul procesului de partaj.
În astfel de situații, costul reprezintă trei la sută din valoarea bunurilor supuse partajării (taxa de timbru pentru procesul de partaj), la care se adaugă onorariul avocatului. Această variantă se poate alege atât atunci când părțile fac partajul odată cu procesul de divorț, cât și după proces.