"N-ai unde să pleci, poți să te dai și peste cap!"

Ani de zile, Melania Ionescu (58 ani, din Constanța) a suportat cu stoicism violențele, injuriile, amenințările, izolarea de familie și prieteni, toate provocate de un soț căruia băutura i-a distrus orice sentiment omenesc.

Deși, în cei 28 de ani de căsătorie, a dus o viață de câine, i-a lipsit curajul să-și reclame soțul sau să-i intenteze proces de divorț. Asta, pentru că n-ar fi suportat ca singurul copil, născut cu o malformație la inimă, să asiste la cine știe ce scene "dacă era să ne intre în casă polițiști, jandarmi sau mai știu eu cine".
Pe de altă parte, femeia nu-i poate imputa soțului violent că nu s-ar fi preocupat ca familia lor să trăiască în bunăstare: "munceam amândoi, dar niciodată nu mi-a ținut socoteală la bani, chiar dacă uneori îi dădeam și pe lucruri inutile, nu făcea caz din asta".
Cunoscuții nu înțelegeau de ce a făcut un copil cu un astfel de om, fără să știe că atmosfera din familie a început să se deterioreze după ce bărbatul s-a angajat la o firmă străină, unde avea băutură la discreție: "coniac la cafea - dimineața, whisky și vin sau bere – la prânz, băuturi domnești pe care n-a fost capabil să le refuze niciodată. Dacă la muncă abia le gusta, de rușine, dar și de frică să nu-și piardă un post așa de bun, când venea acasă recupera până când cădea sub masă" – ne-a povestit femeia.
Marea problemă era că, după ce se îmbăta, bărbatul era de o cruzime nemaipomenită, reacționa violent și asupra copilului, vă dați seama, bolnav de inimă. Când se trezea din mahmureală, își cerea scuze și promitea că nu se va mai repeta. Soției îi oferea flori, iar copilului, jucăriile pe care și le dorea și totul reintra în normal. Numai că liniștea nu dura niciodată mai mult de două-trei zile.
După ce a împlinit 21 de ani, deși bolnav de inimă, băiatul a plecat cu niște prieteni tocmai în Australia. "L-am vizitat și eu o dată, copilul a insistat să nu mă mai întorc acasă, dar n-am suportat clima. Cu căldura, mai era cum era, dar umezeala mă termina. Plus de asta, nici el nu stătea pe roze, din cauză că boala nu-i permitea să muncească prea mult, iar eu nu voiam să fiu o pacoste pe capul lui. Așa că m-am întors la nebunul meu, cu speranța că își va reveni, mai ales că acum are peste 60 de ani. De când i-a plecat băiatul, care este sufletul lui, își răzbună dorul față de el tot pe mine și numai cu pumnul. «N-ai unde să pleci, poți să te dai și peste cap!», e tot ce mai aud de la el. Am ieșit și eu la pensie, nu mai suport, nu știu ce să fac, vreau să mă internez la un cămin, dar în Constanța nu sunt locuri. Mi-a promis băiatul că mă ajută cu bani, numai să găsesc un loc decent unde să mă retrag".

Cămin finanțat de primărie
Înainte de a intra în alte detalii, Radu Alexe, din cadrul Primăriei Cernavodă, ne-a explicat că persoanele vârstnice care solicită un loc în această unitate socială trebuie să aibă calitatea de pensionari și să fie valide – să se deplaseze neajutate la masă, baie etc. Asta, pentru că în schemă nu există personal specializat pentru asistența persoanelor cu handicap. De asemenea, ele nu trebuie să fie depistate cu boli transmisibile.
În principiu, fiind o unitate finanțată de primăria Cernavodă, prioritatea la internare o au localnicii. Asta nu înseamnă că dacă există locuri libere – și în momentul de față sunt circa opt locuri disponibile -, ele nu pot fi ocupate și de pensionari din alte localități.
De asemenea, și taxele percepute pentru cheltuielile de cazare și întreținere sunt diferite: 400 lei lunar pentru persoanele care au de cel puțin cinci ani domiciliul în Cernavodă și 1500 lei pentru cele din afara orașului.
Căminul dispune de 30 de locuri și asigură condiții foarte bune de cazare și masă. Persoanele interesate pot solicita informațiile dorite de la Primăria Cernavodă, la numărul de telefon 0241 – 238030.