Nimeni nu poate fi dus cu forța la medic

Cu ani în urmă, femeile erau, în general, lipsite de posibilități de afirmare pe plan social, în sensul unei cariere, prezența lor făcându-se simțită mai ales în viața privată, spațiul lor predilect fiind familia. Mai mult, căsătoria le făcea să aibă senzația că erau și ele… în rând cu lumea.
Acestea au fost considerentele înrădăcinate și în educația unei femei trecute de 60 de ani – Ileana D., din Constanța, care ne-a vizitat la redacție pentru a ne spune că a suportat reacțiile necontrolate ale soțului său ("de bătut, nu prea mă bătea!") de dragul copiilor, dar și pentru a nu da apă la moară bârfelor: "Am vrut să ne rezolvăm neplăcerile între noi, între pereții casei noastre. Dar acum am îmbătrânit și noi, copiii sunt la casele lor și nici eu nu mai pot să duc nebunia lui. Bărbatul meu are o pensie și, cum-necum, și-a văzut de muncă toată viața. Mi se mai plângeau colegii lui că-i lua pe sus de multe ori, dar tot timpul l-au crezut un om mai iute, nu bolnav cu capul. Problema e că ținea în el toate nemulțumirile de la muncă și le vărsa pe mine, acasă. Orice făceam eu nu era bine - am fost casnică toată viața și am văzut de copii -, trebuia să stau mută, că se enerva dacă mai vorbeam și eu, urla ca din gură de șarpe la mine din toate nimicurile, nu mă scotea nicăieri în lume, chiar și la nunți se ducea singur, nu mă suporta lângă el. În ultimii ani, m-am dat deoparte în camera mea, dar nici așa nu era bine. M-am rugat toată viața de el să mergem la un doctor de nervi, dar atunci îl apuca nebunia și mai tare. Ca să-l potolesc, plecam de acasă, iar când mă întorceam îl găseam mai liniștit. Vă dați seama ce viață de câine am avut, dar nu mai pot, s-a umplut paharul, dar nici pe capul copiilor nu vreau să mă duc!"
Bătrâna își reproșează că, de-a lungul vieții, nu a avut curajul necesar să aducă un psihiatru acasă, deși întotdeauna a conștientizat faptul că soțul său are probleme serioase de sănătate mintală: "I-am adus de câteva ori acasă niște pastile liniștitoare, dar a dat cu ele de pământ. Omul ăsta n-a luat la viața lui nici măcar un antinevralgic! Dacă n-ar fi cu capul, ar fi sănătos tun! Am plecat o dată de acasă, dar m-a amenințat că dacă nu mă întorc îmi omoară toată familia. M-am întors doar pentru că nu dădea în mine, altfel…".

Nimeni nu poate fi dus legat la medic
A venit la redacție ("în al doisprezecelea ceas") pentru a afla cum poate fi ajutată, din punct de vedere medical, o persoană cu probleme mintale care refuză să meargă de bunăvoie la specialist.
Răspunsul l-am primit din partea psihiatrului Ioan Bunea, care ne-a explicat că, potrivit legislației europene, niciun om nu poate fi dus cu forța la doctorul psihiatru. Dacă persoana cu astfel de probleme devine un pericol social, atunci intervin judecătorul de pace și poliția. Numai pe baza unei plângeri depuse la poliție, prin care să se justifice că omul respectiv este periculos, el poate ajunge pe mâna autorităților și, de acolo, pe mâna doctorilor.
Totuși, părerea specialistului este că situațiile în care unii oameni, fără a dispune de cunoștințe de specialitate, pun ei înșiși un diagnostic sau altul, trebuie privite cu circumspecție: "În cazul de față, există și posibilitatea de a nu fi vorba despre nicio boală, ci pur și simplu despre neînțelegeri între soți. Am avut nenumărate astfel de cazuri în experiența mea profesională".