Nunta de argint nu i-a condus la altar, ci la tribunal!

Totul, întrucât soțul consideră că a-ți pune pirostriile a doua oară "este o prosteală și o aiureală muierească de tot râsul".
Pe de altă parte, preotul paroh Vasile Vasile, de la Parohia Cuvioasa Sfânta Parascheva din Năvodari, ne-a explicat că la nunta de argint se face doar o slujbă religioasă în care cei doi îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce le-a dăruit în perioada mariajului, nefiind vorba despre o a doua cununie.

Nunta de argint este cunoscută ca o tradiție a micii burghezimi de la oraș, ea molipsind mediul rural abia în secolul al XIX-lea. Studiile arată că acest eveniment a câștigat teren în Evul Mediu, perioadă în care la aniversarea a 25 de ani de căsătorie, soții înstăriți își încoro-nau soțiile cu o cunună de argint.
În zilele noastre, puține sunt cuplurile care mai aniversează nunta de argint cu mare fast. Iar în perioada de criză pe care o traversăm, acest moment trece pentru multe familii aproape neobservat, chiar dacă legătura dintre soți a rămas la fel de solidă pe parcursul celor 25 de ani de căsnicie.
Aida Lanoși (53 ani), ne-a povestit că în urmă cu 25 de ani, atunci când și-a unit destinele cu cel care încă îi este soț, difi-cultățile materiale nu le-au permis să celebreze nunta așa cum este obiceiul la români: "Ne-am cununat acasă, când am botezat primul băiat. A fost un fel de n-ar mai fi, fără rochie de mireasă, fără, fără… doar că am intrat și noi în rândul lumii și eram cununați religios.
Ani de zile, în sufletul meu, mă gândeam că o să recuperez la nunta de argint. Mă uitam prin reviste, era un vis frumos pentru mine treaba asta. Soțul meu este un om mai de piatră, nu îl impresionează mai nimic. Știa că am suferit din cauză că nu m-a dus la altar, dar nu a dat niciodată importanță la chestia asta, pentru el e zero. Problema e că la început a vrut și el să facem nunta de argint, dar după aia nu știu cine i-a schimbat gândurile. Mi-a zis că ar fi de acord dacă facem o petrecere în curte la maică-sa, dar să-mi iau gândul că o să mă duc la altar, cu alai, cu nași, lumânări și tot dichisul, că el a doua oară nu se cunună și punct. El are 61 de ani și i se pare o aiureală și o prosteală muierească de tot râsul să-și pună pirostriile la vârsta asta. De ce atâta lume poate și el nu? Știu că sunt vremuri grele, dar noi chiar ne permitem. Toată viața am pus banii la ciorap, cred că mai mult de trei concedii la munte n-am făcut în 25 de ani, am strâns, am strâns, am muncit, iar acum îmi refuză bucuria asta. Ne-am certat urât de tot, ne-am spus vorbe grele, iar el a plecat de acasă la mama lui. Nu s-a mulțumit numai cu asta, a des-chis și divorț. Este chiar așa o mare nenorocire, o rușine, să faci cunu-nia de argint în Biserică? Te arată cineva cu degetul pentru asta, cum crede el? Ce înseamnă, de fapt, cununia de argint? Ea se face în biserică fix la data la care se împlinesc 25 de ani? Vreau să citească și el, îl rog să-și revină și să-mi îndeplinească visul. Copiii vor organiza totul, ei sunt de acord".
v v v
Prin bunăvoința preotului-paroh al Parohiei Sfânta Cuvioasa Parascheva din Năvodari, Vasile Vasile, am aflat că din punct de vedere al ceremonialului religios, la nunta de argint nu se oficiază o cununie propriu-zisă (cununia religioasă fiind o taină de binecuvântare a unirii destinelor celor doi tineri, moment în care harul dumnezeiesc se coboară asupra mirilor), slujitorii Bisericii făcând o slujbă de mulțumire, prin care cei care au viețuit împreună 25 de ani își manifestă recunoștința în fața lui Dumnezeu pentru binefacerile de care au avut parte în toată perioada căsniciei.
Este un moment sensibil, frumos, în niciun caz rușinos, de la care se abat foarte puține cupluri. Acest eveniment presupune existența unor martori, a nașilor de cununie sau a altora noi, aleși din rândul prietenilor cu o căsnicie stabilă, de lumânări precum cele de cununie sau de botez, lucruri care fac momentul și mai romantic. De asemenea, potrivit preotului-paroh, la acest moment aniversar se obișnuiește ca soții să-și cumpere, simbolic, verighete de argint.
Referitor la petreceri, acest capitol nu mai ține de Biserică, fiecare cuplu marcând evenimentul în funcție de posibilități și de propriile opțiuni.
În legătură cu data la care se oficiază slujba religioasă de mulțumire, aceasta poate să fie în jurul celei la care se împlinesc 25 de ani de căsnicie, iar dacă acest lucru nu este posibil, pe parcursul întregului an.