"Or fi banii ochiul dracului, dar să aștepți până dimineața pentru un consult e prea mult!"

Din postura de pacienți, mai mulți cititori ni s-au plâns că unii medici, de dragul unor câștiguri mai mari, primesc la consultații mult prea mulți pacienți, care sunt nevoiți să aștepte ore în șir la coadă, nu de puține ori apucându-i zorii următoarei zile în antecamera cabinetelor private.

Referitor la proiectul de lege privind obligația medicilor de a alege între a lucra exclusiv la stat sau la privat, cei care ne-au contactat sunt de părere că doctorii nu trebuie condamnați "la locul de muncă", ci la onestitate!
Cu tot respectul pentru profesionalismul de excepție al medicilor cărora le-au solicitat, din proprie inițiativă, consultații, oamenii recunosc că au fost nevoiți, în cele din urmă, cu greu – ce-i drept! - să renunțe la serviciile lor, și asta din cauză că nu mai făceau față, fizic, coșmarului așteptării.
l Având probleme sensibile de sănătate, Maria T. (31 ani) a pornit de la premisa că, pentru a și le rezolva, niciun efort - fie el fizic sau material - nu e prea mare: "Cunoscându-mi bine situația, o prietenă mi-a recomandat un specialist foarte bun. Nu vreau să-i spun nici specialitatea, nici numele, n-ar fi corect din partea mea, pentru că e un doctor foarte căutat. Are și un suflet deosebit, practic, toate calitățile care să definească un specialist așa cum trebuie. Lucrează și în spital, unde face și gărzi, dar dă consultații și la mai multe cabinete particulare. Știu că nu are cabinetul lui. Recunosc, eram așa de mulțumită că tratamentul dădea rezultate, încât chiar eu i-am recomandat alte paciente, prietene de-ale mele sau cunoștințe, care, la rândul lor, între timp, i-au mărit numărul de paciente. Problema e că acest om nu refuză pe nimeni și consultă și până dimineața, dacă e nevoie. Totuși, după un program încărcat în spital și nenumărate consultații, la un moment dat toată lumea își dădea seama că cedează fizic. A ajuns, din medicul exigent, abia să-și arunce privirea pe analize, aproape că dormea pe el când îl ajungea oboseala. Asta e marea problemă cu doctorii foarte căutați. Or fi banii ochiul dracului, dar să aștepți până dimineața pentru un consult e prea mult! Doctorii trebuie să înțeleagă că sunt și ei oameni!"
Tânăra este de părere că în loc să le îngrădească dreptul medicilor de a munci și în sistemul privat, și la stat, Ministerul Sănătății ar trebui să se aplece serios asupra programului supraîncărcat pe care aleg să și-l facă unii specialiști. "Nu contează unde muncesc, ci cât muncesc, astfel încât să nu se încarce cu mai mult decât omenește pot duce!".
l Luiza F. Damian (41 ani), a urmărit tragedia de la Maternitatea Giulești și, cu scuzele de rigoare, și-a permis o paralelă: "Am citit într-un ziar că ministrului Sănătății i-a venit ideea să-i oblige pe medici să aleagă între privat și stat pornind de la faptul că șeful de la Giulești lucrează în ambele sisteme. Ceea ce, presupun, îl solicită mai mult decât poate duce, și pe cale de consecință nu mai poate să fie un manager bun la stat. Sau, ceea ce se întâmplă cu mulți doctori de la stat, vă spun din experiență, nu din bârfe, ești trimis pentru investigații mai ample și alte consultații și la cabinetele lor private, chiar dacă s-a lămurit care-i situația cu tine. Ca să nu mai vorbim și ce mafie este cu medicamentele!".
Pe de altă parte, femeia admite că salariile din sistemul de stat nu sunt prea atractive, "dar ar trebui ca doctorii să fie onești și să accepte că au grijă pacienții, chiar dacă nu li se cere în clar, că așa e la români, să le completeze serios veniturile! Eu, una, n-am văzut până acum vreun medic sărac!".
l Ana L. (39 ani), este conștientă că nimeni nu poate forța un pacient să se trateze la stat sau la privat, "dar se lasă impresia că dacă te duci la cabinetul particular, doctorul îți dă mai multă atenție. Așa ar trebui să fie, dar eu sunt bolnavă cronic, iar specialistul la care mă duc de ani de zile, foarte bun profesional, chiar dacă mă programează la ora 18,00, sunt zile când mă consultă la doisprezece noaptea, din cauza numărului mare de pacienți programați. Iar doctorul e veșnic obosit și nervos și chiar se plânge că nu mai face față și la stat, că dacă ar putea s-ar pensiona! Este și vina mea, dar la câte se întâmplă, nici nu mai știu ce să fac! Cred că asupra programului de lucru al doctorilor trebuie să se pună accentul, ca să nu mai dea atâtea rateuri!".
l "Cea mai bună prietenă a mea e soție de mare doctor specialist – ne-a spus M. A. (51 ani). Mi s-a plâns de multe ori că abia își mai vede soțul, că de multe ore are consultații până noaptea târziu, s-a săturat să-l tot aștepte trează. Mai mult, deși recunoaște că este epuizat de la atâta muncă, dar de dragul banilor care curg nu vrea să renunțe, deși are și el o vârstă, după 50 de ani nu te mai joci cu oboseala. Prietena mea chiar mi-a spus că o să trimită o anonimă la Ministerul Sănătății, pentru reglarea programului doctorilor, pentru că soțul ei nu este singurul în situația asta, mai toți doctorii trag de ei până nu mai pot, și la stat, și la privat. Să tragă, dar cu măsură, pentru că suferă în primul rând pacienții!"
Cei care ne-au contactat consideră că oricât de buni ar fi din punct de vedere profesional, medicii, indiferent de vârstă, sunt și ei oameni, cu limite fizice. Problema este că acumularea oboselii se întoarce, la un moment dat, ca un bumerang nu doar asupra lor, ci și a pacienților care-și fac iluzii că-și dau sănătatea pe mâini sigure.
Considerați că proiectul de lege privind obligarea doctorilor să opteze între privat și stat ar trebui să aibă în vedere și această chestiune?