Scor egal în eternele "meciuri" dintre părinți și copii

Din păcate, astfel de cugetări, deși înțelepte, nu prea reușesc să-și facă loc în … registrul vieții multora dintre noi, mai bătrâni sau mai tineri, iar cauzele ar fi multe și mărunte.
Este clar, copiii sunt viitorul nostru, însă pentru unii dintre ei perspectiva este sumbră. Din nefericire, cei care sapă la temelia nefericirii lor sunt propriii părinți!
La fel de adevărat este că un vechi proverb românesc spune "Dacă nu ai bătrâni să-i cumperi!", însă, din ce în ce mai des, chiar sub ochii noștri, se țes dramele unor părinți neputincioși aruncați în stradă de propriii copii!
În ziarul nostru din 2 iulie a.c., relatam povestea unei bătrâne care se simte amenințată de unicul ei fiu, episod care a atras o serie de opinii din partea cititorilor noștri, pe care le vom reda în continuare.

Apropiați-vă mai mult de Dumnezeu
Când există astfel de cazuri, în care părinți și copii se acuză reciproc, un cititor, care sugestiv s-a prezentat "un tată și, la rândul lui, fiu", este de părere că adevărul ar fi undeva, la mijloc. Asta, pentru că sunt și cazuri de părinți care nu numai că nu-și iubesc copiii, dar le mai și provoacă greutăți: "Am cunoscut un caz în care o bătrână, deși ar fi putut să meargă, prefera să stea tot timpul în pat și să facă pe ea, numai ca să o martirizeze pe fiica ei! Sunt și cazuri de părinți aflați la extrema cealaltă: o bătrână a refuzat să mai mănânce atunci când a căzut la pat, pentru ca fiica ei să nu se chinuie cu ea și în două săptămâni și-a dat duhul! După cum există și tineri care își persecută părinții, îi bat, îi jignesc, îi înjură, se ceartă cu ei și îi terorizează în permanență, în principal, pentru a le satisface orice dorință".
Cititorul nostru a mai dorit să atragă atenția că sunt și tineri cărora părinții le trântesc ușa în nas și le spun să se descurce singuri, cum au făcut-o și ei pe vremea lor, deși ar avea cum să-i ajute: "Cunosc un caz în care mama i-ar fi spus băiatului ei: «Să pleci din casa mea și să nu mai vii niciodată, nici măcar la mormântul meu!» iar după un an îl ruga, prin intermediari, s-o caute. Important este să ne iubim copiii și să le dăruim tot ce avem mai bun, să ne sacrificăm pentru ei și să le arătăm drumul devenirii lor demne". Considerând că apropierea de Dumnezeu este benefică, cititorul nostru apreciază că eforturile părinților de a face creștini adevărați din copiii lor nu vor fi niciodată în van.

"Să-și accepte senilitatea!"
"Am citit articolul dumneavoastră, m-a impresionat, nu trebuie să se întâmple lucruri din astea, dar eu cred că bătrânilor cârcotași e bine să li se spună că lucrurile nu mai sunt ca pe vremuri și, mai ales, că tocmai ei sunt primii pe lista demodaților. Să accepte că senilitatea apare când au impresia că le știu pe toate și, ce mai tura-vura, să stea în banca lor și să nu se mai bage atâta în seamă, că de pisălogeala lor ni s-a aplecat!" (Doina, 37 ani, din Constanța).

Of, tinerii din ziua de azi!
Majoritatea adulților pare să fi uitat cum e să ai 20 de ani! Puțini sunt cei care își amintesc cu nostalgie de escapadele și lucrurile interzise pe care le-au făcut când totul li se părea roz în viață: "După ce am citit articolul dumneavoastră mi-am dat seama că tinerii din ziua de azi n-au frică de Dumnezeu! Cum e posibil ca un copil să profite că mama lui e bolnavă și să facă glume pe seama ei? Eu nu am copii, dar am numai vecini tineri. Toți sunt niște șmecheri și tupeiști, care dau muzica la maxim, fac petreceri până dimineața, vorbesc urât, iar când le ceri s-o lase mai moale, te înjură. Credeți că n-am procedat bine că i-am dat pe mâna poliției pentru tulburarea liniștii publice? Dacă erau copiii mei, îi renegam!" (O. Ieremia, 61 ani, din Con-stanța).
Toată lumea spune că am ajuns într-un punct în care este nevoie de o schimbare de perspectivă atât asupra bătrâneții, cât și asupra tinereții, însă la noi, "babele și moșii" continuă să fie trimiși acolo unde îi așteaptă "doamna cu coasa", iar mulți copii sunt abuzați, exploatați sau chiar vânduți de cei care i-au adus pe lume…