"Soacră-mea a cășunat pe mine de când i-am dăruit un nepoțel!"

Și-a dorit atât de mult un moștenitor, încât, de bucurie, își terorizează nora. Disperată, proaspăta mămică acuză stări ciudate și se teme că ar fi capabilă să se răzbune pe bebeluș.

"Chiar dacă o să vi se pară curios, dar dumneavoastră, cei de la redacție, sunteți singurii care mă puteți ajuta în momentul de față! Spun asta, din cauză că, nici soțul, nici părinții, nici socrul meu, nici nașii sau prietenii nu au reușit s-o scoată pe soacră-mea din starea jalnică în care se află și pe care, culmea, nici n-o acceptă! Sunt disperată că nu mă pot bucura de momentul pe care l-am așteptat ani de zile: aducerea pe lume a unui băiețel! Vă rog, ajutați-mă cu mijloacele dumnea-voastră și sper ca soacra mea să citească o dată, de două ori, de sute de ori, dacă va fi nevoie, aceste rânduri și să-și dea seama că ne face rău tuturor, chiar dacă fără să vrea. Vă rog mult!"

Bucuria extremă a dat-o peste cap
Momentele de disperare prin care trece proaspăta mamă, Cristiana G. (33 ani), au fost declanșate de contextul aducerii pe lume a unui băiețel "sănătos și frumos". Bucuria a fost cu atât mai mare, cu cât tânăra se consolase deja cu ideea sterilității, inoculate de medici în urma unui avort provocat pe când avea 19 ani. Și-a dorit cu atâta ardoare un copil, încât pentru aducerea lui pe lume a suportat, o lungă perioadă, trata-mentele recomandate de specialiști. Iar când, în sfârșit, pe 21 iunie a.c., visul i s-a îndeplinit, bucuriei mater-nității i-au luat locul coșmarul trăit în propria familie: "De când a aflat că sunt însărcinată, soacră-mea a făcut ce a făcut și i-a băgat în cap soțului meu să nu mă mai lase la muncă. Recunosc, a fost alături de mine și tot timpul m-a încurajat, ne-a ajutat cu bani, nu s-a băgat peste noi. Pentru că am avut o sarcină toxică și îmi era foarte rău, a ieșit la pensie anticipată fără să-i ceară nimeni și s-a mutat la noi, numai ca să mă ajute. Își dorea un nepoțel din toată inima, s-a văzut asta. Totuși, pe la șapte luni de sarcină, am simțit că mă sufocă, prea mă cocoloșea, dar n-am îndrăznit s-o trimit acasă. Problema e că l-a molipsit și pe soțul meu, care a început să-și ia concedii fără plată, de parcă prezența soacră-mi nu era suficientă. Norocul meu că el și-a dat seama și a lăsat-o mai moale. Una peste alta, înainte să nasc, eram foarte stresată, cu toate că, practic, nu mai făceam nimic în casă" – ne-a povestit tânăra, care abia după naștere a conștientizat că se află într-o situație dificilă. Disperată că adoratului ei nepoțel, moștenitor al unei averi consistente, i s-ar putea întâmpla ceva rău, "soacra mea era tot timpul cu gura pe mine: «Fă aia, nu fă aia! Ține-l așa, nu-l ține așa! Laptele tău nu e bun, de-aia are colici! E curent în casă! Are febră! Ai grijă să nu-l opărești! Habar n-ai ce înseamnă un suflețel de bebeluș! Cred că ești dusă după sarcina asta grea, lasă-mi-l mie, nu vezi că nu știi nici măcar să-l ții cum trebuie în brațe? Dacă n-aș fi eu, v-ar mânca viermii!>. Era altă femeie, pur și simplu. Am vorbit cu soțul, dar nici el n-o poate da afară, mai ales că e înfiat. Nu știu ce să fac, sunt disperată. Aș fi vrut să vor-besc cu doctorul care vine la copil, dar soacra e mereu prezentă și nu mi-am permis. Dacă o țin tot așa, mă prăbușesc. Nu mai am chef de nimic, nici de copil nu mă pot bucura. Stau și mă întreb dacă e normal să mă simt rău doar pentru că mă stresează soacră-mea sau ar putea fi vorba de vreo boală? Mă poate ajuta un specialist cu niște sfaturi? Chiar am nevoie, pentru că atunci când soacră-mea nu e pe aproape, simt nevoia să mă răzbun pe dulceața mea de bebeluș!".
vvv
Dragă Cristina, situația în care te afli este, într-adevăr, delicată și complicată în același timp, având în vedere că, potrivit dr. Ioana Vera, specialist în obstetrică ginecologie, în primele săptămâni de după naștere, chiar și la femeile care nu au probleme în familie pot apărea schimbări bruște de dispoziție, momentele de fericire fiind urmate de stări de oboseală, deprimare, stres. Astfel de simptome apar, de regulă, la trei-patru zile după naștere și pot dura, de la câteva zile, la maximum trei-patru săptămâni, ele carac-terizând ceea ce, în termeni medicali, se numește tristețe postpartum. După cum există femei care acuză simptome mai severe și care durea-ză mai mult, în astfel de cazuri fiind vorba despre depresia postnatală.
"Eu le atenționez pe toate pa-cientele mele despre posibilitatea unei depresii postnatale și le fac să înțeleagă că este o afecțiune ca oricare alta, care poate fi tratată, în primul rând, cu odihnă suficientă, o dietă bună și suport afectiv maxim din partea întregii familii, dar și a prietenilor și a celor apropiați, în ge-neral. Or, dată fiind atmosfera încordată din casa acestei mame, nu e de mirare că trece prin astfel de momente" – ne-a explicat specialista, care îi recomandă tinerei mame, să-și ia soțul de mână și să ceară ajutorul unui medic neuro-psihiatru, care îi poate recomanda medicație cu antidepresive. "Nu am înțeles dacă mai alăptează (unele medica-mente antidepresive afectează laptele mamei și nu trebuie luate), dar având în vedere intenția de a se răzbuna pe copil, lucrurile sunt deja foarte grave" - ne-a mai spus dr. Ioana Vera, care a ținut să precizeze că, în istoria medicinii, se cunosc lăuze care și-au omorât copiii din cauza depresiei postnatale. Drept urmare, recomandă soacrei și soțului să nu o mai sufoce cu morala și să învețe cum se oferă un real suport moral unei lăuze, pentru că lucrurile ar putea scăpa de sub control dacă vor continua s-o agaseze.