"Soacra mea e… poamă dulce!"

Of, soacrele astea! Cum trebuie procedat cu ele, pentru ca proverbiala zicere "Soacră, soacră, poamă acră/De te-ai coace cât te-ai coace/Poamă dulce nu te-ai face" să-și mai piardă din consistență sau chiar din valabilitate?

Este o întrebare la care… Evele căsătorite contactate de ziarul nostru n-au avut nicio ezitare să-și spună punctul de vedere. Ceea ce ne-a surprins este că majoritatea celor intervievate au găsit, unele chiar cu ajutor psihologic, cele mai bune… rețete de coacere a soacrelor, pentru că pur și simplu le repugnă atmosfera tensionată din familie și s-au simțit în stare să mai lase și de la ele.

"Mă duc la azil"
Marieta D. (32 ani) este căsătorită de la vârsta de 26 de ani. Cu toate că și-ar fi dorit enorm să locuiască separat de soacră sau de propria mamă, vila somptuoasă a soțului său i-a stat în cale: "Soțul meu este înfiat, dar a aflat treaba asta abia la nuntă, când împărțea invitațiile. S-a găsit un binevoitor să-i spună că a greșit numele părinților, că alte nume l-au adus pe lume. Socrul meu nu mai este printre noi, așa că soțul și-a vărsat toți nervii pe soacră-mea, săraca. Nu poate să înțeleagă de ce i-a ascuns un lucru atât de important, că, deși l-a crescut și l-a iubit și îl iubește - că doar lucrurile astea se văd - nu are niciun drept să-i ascundă originea, că el vrea să știe cine este. La nuntă, s-a purtat urât cu dânsa, i-a lăsat impresia că o să-i fie dușman pe viață. Totuși, femeia a încercat să facă față. În schimb, s-a răzbunat pe mine și s-a purtat exact ca o poamă acră. Eu nu am mamă și am sperat ca acest gol să fie umplut de ea. I-am spus și ei treaba asta, dar mi-a reproșat că a avut grijă fiul ei să strice totul. Normal era să ne vedem fiecare de ale noastre, însă bărbatul meu nu este dispus să plece din vila părintească, o casă superbă, în care și eu mă simt super confortabil. Mult timp, însă, m-am avut cu soacra ca șoarecele și pisica. Ori de câte ori îi răspundeam obraznic, venea cu amenințarea «Mă duc la azil!», care m-a terorizat. Erau luni întregi în care dacă schimbam două vorbe".
Abia după ce a devenit mamă de băiat, s-a gândit că nu i-ar conveni, sub nicio formă, ca atunci când va deveni soacră, nora s-o catalogheze, din start, drept poamă acră. Și-a propus să facă totul pentru a-și îndulci soacra, fie și din interes, căci avea nevoie de ajutor la creșterea copilului. Cum forțele proprii nu prea au fost eficiente, s-a dus la un psiholog, care, în patru ședințe, a învățat-o cum să-și atingă țelul.

Rețete de îndulcit soacrele
Chiar dacă, din start, psihologul i-a recomandat să nu-i permită soacrei să-i conducă viața, totuși a sfătuit-o să se poarte cu ea ca și cu propria mamă. Atât timp cât îi va arăta respect, indiferent dacă soacra sare calul, relația cu nora se poate schimba în bine până la urmă. Pentru asta e nevoie de multă diplomație și efort de a o face să înțeleagă că nora nu îi este dușman și că întreaga familie (și în mod special noul ei membru) are nevoie de implicarea ei.
"Am dat-o pe spate pe soacră-mea atunci când am rugat-o, la sugestia doamnei psiholog, să-mi povestească diverse despre copilăria soțului meu, sub pretextul asemănării între el și bebe - și-a continuat povestea tânăra noră. Deodată s-a simțit importantă și a uitat că este vorba despre un copil înfiat - de fapt asta a și urmărit psihologul. Nu mai contenea să-mi explice cât de bine s-a descurcat ca mamă. M-a impresionat așa de tare, încât n-am rezistat și am îmbrățișat-o. Am plâns ceva amândouă, iar de atunci suntem cele mai bune prietene. Chiar și-a cerut scuze pentru fostele intrigi și răutăți. Pot să mă laud că am reușit, cu ajutor specializat, să fac din soacra mea cea mai dulce… poamă. Mă simt foarte bine, iar tensiunea din casă a dispărut. Părerea mea e că, dacă nu ai o relație bună cu soacra, fă pași, nu mai locui cu ea, chiar dacă e să stai cu chirie! Asta, dacă și soțul e de partea ta!".

Dacă vrei, poți!
l Lili Anghel (39 ani) a avut o relație încordată cu soacra sa ani de zile, și totul pentru că a fost sfătuită s-o ignore din start: "Mi-au trebuit șapte ani pentru a-mi da seama că e o mare greșeală să nu-ți bagi soacra în seamă. Chiar dacă soacră-mea este leoaică și eu taur, de când am început s-o întreb de una, de alta și să-i cer ajutorul, relația noastră e mult mai bună. Eu cred că poți să ai o soacră… comestibilă numai și numai dacă îți dorești asta. E valabil și pentru soacră, în relația cu nora".
l Denisa M. (36 ani) ne-a spus că singurul lucru pe care i-l impută soacrei sale este zgârcenia excesivă: "Am văzut că are arici la buzunar și am trecut la măsuri. După ce am terminat concediul de creștere copil, am rugat-o să stea cu ăla mic. A fost de acord, cu condiția să-l ducem la dânsa acasă, ca să nu dea bani pe transport. I-am plătit lună de lună între-ținerea, abonamentul la mobil, îi duceam alimente pentru copil cât să-i ajungă și ei, plăteam toate cheltuielile pe care le făcea cu ăla mic. Este mult mai relaxată, neavând grija banilor, și în relația cu mine. Nimeni nu îmi garanta că o să pot lucra fără grija copilului și că soacra mea o să fie atât de zâmbitoare și cu mine, dar uite că am reușit. Eu cred că nu doar soacrele trebuie să lase de la ele, ci în primul rând nurorile".