"Sunt ca o maimuță agitată, mă înjur singură!"

Calitatea gândurilor determină calitatea vieții! - este verdictul categoric al specialiștilor. Mai mult, semnalele pe care le emitem către ceilalți se întorc împotriva noastră ca un bumerang.

Omul este oglinda gândurilor sale, iar gândurile lui nu prea știu ce e aia odihnă. Mai mult, în iureșul lor, derulează un permanent dialog interior, care-l influențează esențial. Studiile au arătat că atunci când mintea umană nu are nimic concret la care să se gândească, devină haotică. De aceea, ea are nevoie non-stop de un obiectiv pe care să-l slujească. Pentru a obține o stare de bine, însă, e nevoie ca acel obiectiv să fie unul pozitiv. Tocmai de aceea se tot recomandă gândirea pozi-tivă, singura în stare să nu lase mintea să rătăcească printre cărări supărătoare, deprimante, chiar și atunci când are o mie de motive să o facă.

Mai e puțin și vom sărbători Paștele, iar febra pregătirilor se simte deja peste tot. În loc să aibă o mină relaxată, că doar se pregătesc să primească lumină în suflete, mulți oameni par antrenați mai degrabă într-o luptă. De departe, cea mai mare luptă se dă în supermaket-uri, locuri în care deja nu mai poți arunca un ac. Chiar și acolo, cuplurile nehotărâte se stresează reciproc în fața rafturilor, se înjură ca la ușa cortului, uitând că fac spectacol. Cel puțin asta simte cititoarea noastră, D. Aftenciuc (39 ani), o persoană care, culmea, toată viața s-a înjurat singură de mamă și a fost o negativistă convinsă: "Toți cunoscuții mă știu de campion la înjurături și un campion al ghinioanelor. Am ajuns să cred că a înjura nu e la îndemână oricui. În afară de părinții mei (frați nu am), care la un moment dat au renunțat și ei, nimeni nu mi-a atras atenția serios că e cazul să mă schimb. Înainte, mă înjuram singură de mamă, dar după ani de antrenament, am început să-i înjur și pe cei care mă deranjează. Problema e că înjurăturile astea mă țin tot timpul încordată, parcă pândesc greșeala cuiva, ca să-l pun la punct printr-o vorbă de dulce, sunt ca un om bolnav. Din cauza asta, mă simt ca o maimuță agitată, învinsă de viață. În sufletul meu, totuși, vreau să fiu pozitivă, să nu mă mai înjur, să nu-i înjur nici pe alții, dar nu-mi iese. Mai ales că în toate locurile aglomerate se găsește câte cineva care să arunce o înjurătură, iar eu nu mă pot abține să nu i le servesc pe ale mele!!"

Suntem ceea ce gândim!

Specialiștii susțin că pentru a ne schimba în bine trebuie să acționăm, în primul rând asupra subconștientului, selectând gânduri noi, pozitive, cu care să ne alimentăm, repetat și sistematic, conștientul. Făcând acest efort, în cele din urmă, aceste gânduri vor prinde rădăcini în subconștient. Când ești pozitiv nu poți fi negativ în același timp, deci nimic din stările negative nu te pot atinge din simplul motiv că tu refuzi să le atragi. Se spune despre unii oameni că atrag ghinionul orice ar face. Specialiștii spun că asta nu e o pură întâmplare, căci dacă privești mai atent vei putea observa că acești oameni au un comportament preponderent negativist. Este clar că în prezența unui om care se declară învins în toate nu ai cum să te simți nici tu în siguranță. Prin atitudinea de învingător și plin de încredere, omul poate să reușească și atunci când crede că zarurile au fost definitiv aruncate.

Dar pentru asta trebuie să înțelegem un lucru esențial: calitatea destinului nostru, starea sănătății sau durata fericirii sunt consecința caracterului nostru. Iar caracterul este format din reflexe, obiceiuri, tendințe, care se trag tot din conținutul propriilor gânduri. Agitația, neliniștea, stresul, la o examinare de specialitate, tot rezultatul unei gândiri haotice sunt. De aceea, cum suntem noi, așa percepem și universul în care trăim, cum gândim noi, așa este și percepția asupra existenței noastre. Nu degeaba un vechi proverb chinez nu și-a pierdut încă valabilitatea: "Ești ceea ce gândești!". Iar Săptămâna Mare ar putea fi un bun prilej pentru a medita asupra acestui proverb.