Confesiune de început de an

Nu mi-am propus, pentru 2009, să nu mai beau atât de multă cafea, să merg mai mult pe jos sau să dorm câteva ore în plus măcar în weekend. La cafea nu renunț, îmi place să iau în calcul doar efectele ei benefice. Deocamdată. Mișcare fac, nu mă pot plânge, iar în ceea ce privește somnul... ei, la capitolul ăsta o să am întotdeauna niște restanțe. În aceeași ordine de idei, nu mi-am propus să nu mai uit de aniversarea vreunuia dintre prietenii mei pentru că, în ciuda unei memorii care rareori mă dezamăgește, se întâmplă uneori să sar tocmai peste zilele de naștere ale oamenilor la care țin cel mai mult. Evident, regretele sunt tardive.
Îmi doresc însă ca în acest 2009 să ne dezicem de bucuria și de tristețea "la comandă", de acele momente în care râdem sau plângem pentru că... așa trebuie sau așa se obișnuiește. Să nu ne mai enervăm în fața cretinismelor spontane, dezinvolte ale clasei politice românești, să nu mai credem că acești conchistadori ratați ai zilei de azi pot deveni eroii de mâine.
Îmi doresc să nu mai conservăm tradiția părerilor de rău, a regretelor că nu am ales pe cine trebuia sau că nu am votat pe cine merita pentru că lucrurile nu se schimbă decât dacă realmente ne dorim asta. Ori, cel puțin până-n prezent, am făcut dovada clară a faptului că nu prea ne dorim...
Nu am inocența marilor transformări și nici pe aceea a unui Don Quijote care rupe gura târgului în tentativa eșuată de a salva... ce o mai fi de salvat: circuitul de încredere dintre cetățeanul de rând și politicianul "de marcă", lumea în care primarii, parlamentarii și miniștrii cred că legitimitatea acțiunilor lor este un bun obținut sau doar pe noi, de la propria împietrire în fața eșecului personal.
Și pentru că în 2008 ceremonia votului a trecut dincolo de dilemele bunului simț, și pentru că prizonieratul economic o să rămână aici, al nostru, forever, dar și pentru că, în criza care "va să vină" tot combinatorica politicii second hand va dicta, îmi doresc ca noul an să amendeze mai aspru moțiunile lui pește, adevărurile "filtrate" și baronii "meseriași". Să-i sancționeze pe cei pentru care, în plan politic, legea se face după principiul "depinde cum se mișcă" și, în egală măsură, pe aceia care uită voluntar că electoratul își amintește involuntar de tot ce i s-a promis.
E, dacă vreți, "confesiunea" de început de an. În ce mă privește, o să continuu să cred, în ciuda tuturor variabilelor și cacofoniilor crizei, că și dacă ne mințim frumos tot avem de pierdut.