Concurs De partea șpagagiului

Remeș nu ar fi trebuit să-și dea demisia, își dădea cu părerea una care știe ce-i tupeul împins la maximum. Mătușica Norica - rămasă celebră pentru că a adus-o pe nepoata favorită să se joace de-a senatoarea și apoi se indigna de interesul presei pentru problema respectivă - nu vede de ce ministrul agriculturii ar fi obligat să plece din Guvern, ba se supără rău pentru că difuzarea imaginilor compromițătoare i-ar fi compromis lui Remeș dreptul la un proces corect. Altul, Bolcaș de la PRM, se arăta profund impresionat, ca om, de "linșajul mediatic" pus la cale împotriva celor acuzați. Câtă rectitudine!
Este fascinant cum acești oameni, trimiși de electorat să apere interesul public, privesc orice eveniment care-i afectează pe cei din propria castă, politică, prin prisma umorilor personale. Se simte, în aceste declarații, teama că și lor li s-ar putea întâmpla o asemenea nenorocire, se vede solidarizarea cu primitorul de șpagă. Ei știu ce simte Remeș, empatizează total cu el, se gândesc deja cum ar proceda în cazul în care ar fi prinși cu rața-n gură. Așa se explică situarea de partea infractorului.
Dacă nu ai geanta, sertarul, torpedoul ticsite cu plicuri ilicite sau ceva caltaboși de dar uitați prin portbagaj, imaginile difuzate de TVR n-au cum să-ți stârnească altceva decât uimită și veselă satisfacție exprimată printr-un "Uite, mă, că i-au prins, ’tu-i în paș’ pe mama lor de bandiți!"
Și nu ne miră procedeul – dare-luare de mită, știm cu toții că societatea românească se mișcă pe bază de șpagă, ăsta-i mecanismul, de mirare ne-ar fi dacă am afla, arătându-ni-se și probe solide, că o anumită licitație a fost corectă de la cap la coadă. Ne uimește, însă, că am fost considerați destul de importanți încât să ni se arate și nouă ce fac miniștrii. Începutul a fost făcut timid, de ceva vreme, informații de importanță crescândă se scurg în presă din DNA sau poate de la Cotroceni, culminând cu imaginile lămuritoare de la TVR.
Oricât am pritoci discuția asta pe tema a ceea ce este bine și ce nu este bine să se întâmple într-o democrație, faptul că ne aflăm în România - unde se vorbește mult, dar se face puțin în direcția stârpirii corupției, unde nici un personaj cu adevărat important nu a fost aruncat în pușcărie, chiar dacă mulți s-au perindat pe la DNA și prin tribunale - mă face să cred că avem dreptul la o procedură specială. Poate că justiția nu va mai avea tupeul să dea sentințe strâmbe, plătite cu bani grei, dacă opinia publică ar avea tabloul complet și ar putea vedea că se deliberează cu sfidarea logicii și bunul simț.

Remeș nu ar fi trebuit să-și dea demisia, își dădea cu părerea una care știe ce-i tupeul împins la maximum. Mătușica Norica - rămasă celebră pentru că a adus-o pe nepoata favorită să se joace de-a senatoarea și apoi se indigna de interesul presei pentru problema respectivă - nu vede de ce ministrul agriculturii ar fi obligat să plece din Guvern, ba se supără rău pentru că difuzarea imaginilor compromițătoare i-ar fi compromis lui Remeș dreptul la un proces corect. Altul, Bolcaș de la PRM, se arăta profund impresionat, ca om, de "linșajul mediatic" pus la cale împotriva celor acuzați. Câtă rectitudine!
Este fascinant cum acești oameni, trimiși de electorat să apere interesul public, privesc orice eveniment care-i afectează pe cei din propria castă, politică, prin prisma umorilor personale. Se simte, în aceste declarații, teama că și lor li s-ar putea întâmpla o asemenea nenorocire, se vede solidarizarea cu primitorul de șpagă. Ei știu ce simte Remeș, empatizează total cu el, se gândesc deja cum ar proceda în cazul în care ar fi prinși cu rața-n gură. Așa se explică situarea de partea infractorului.
Dacă nu ai geanta, sertarul, torpedoul ticsite cu plicuri ilicite sau ceva caltaboși de dar uitați prin portbagaj, imaginile difuzate de TVR n-au cum să-ți stârnească altceva decât uimită și veselă satisfacție exprimată printr-un "Uite, mă, că i-au prins, ’tu-i în paș’ pe mama lor de bandiți!"
Și nu ne miră procedeul – dare-luare de mită, știm cu toții că societatea românească se mișcă pe bază de șpagă, ăsta-i mecanismul, de mirare ne-ar fi dacă am afla, arătându-ni-se și probe solide, că o anumită licitație a fost corectă de la cap la coadă. Ne uimește, însă, că am fost considerați destul de importanți încât să ni se arate și nouă ce fac miniștrii. Începutul a fost făcut timid, de ceva vreme, informații de importanță crescândă se scurg în presă din DNA sau poate de la Cotroceni, culminând cu imaginile lămuritoare de la TVR.
Oricât am pritoci discuția asta pe tema a ceea ce este bine și ce nu este bine să se întâmple într-o democrație, faptul că ne aflăm în România - unde se vorbește mult, dar se face puțin în direcția stârpirii corupției, unde nici un personaj cu adevărat important nu a fost aruncat în pușcărie, chiar dacă mulți s-au perindat pe la DNA și prin tribunale - mă face să cred că avem dreptul la o procedură specială. Poate că justiția nu va mai avea tupeul să dea sentințe strâmbe, plătite cu bani grei, dacă opinia publică ar avea tabloul complet și ar putea vedea că se deliberează cu sfidarea logicii și bunul simț.