Nașul județului și finii din organigramă

Consiliul Județean a ținut la secret toate informațiile legate de concursurile pentru posturile rămase în organigrama instituției după reducerea operată din cauza Ordonanței 63 a guvernului.
Cu toate că sunt puține posturi eliminate, grosul sacrificiului fiind suportat, se știe, de către angajații instituțiilor de cultură, procedura de triere nu a fost făcută publică.
Cu toate că cetățenii județului Constanța sunt cei care plătesc salariile armatei de funcționari ai CJC, doar cei din interior, pe bază de parolă și username, au putut accesa regulamentul sau bibliografia concursurilor.
Nu este o surpriză, constănțenii știu că Nicușor este președintele care conduce instituția ca pe feuda proprie, așa cum angajații din CJC știu că nu concursurile contează, ci dorința șefului suprem de a menține o persoană sau alta în serviciu. Așa că tensiunea printre salariați a avut ca punct terminus urechea lui Nicușor C., accesată prin tot felul de interpuși (fini) cu trecere la Nașul județului.
De fapt, autoritatea personajului în discuție este recunoscută de toți subordonații, din consiliu sau din televiziune, el fiind temut chiar printre prieteni din cauza manifestărilor de furie soldate cu urmări pentru viitorul celor care îndrăznesc să-l contrarieze. Consilierii județeni și ziariștii știu că nu se poate discuta cu el, că și o întrebare care nu-i vine servită îi poate declanșa isteriile cu precipitații. Chiar și la evenimente mondene, omul se impune prin diverse dovezi de "bună creștere".
Am asistat chiar eu la o scenă amuzantă, în timpul licitației de artă la care a fost invitat acest adevărat… Mecena pe invers, care are în palmares desființarea câtorva instituții de cultură din Constanța. Soția lui venise să-și cumpere niște tablouri. Trec peste iritarea total nepotrivită pe care a manifestat-o conița pentru că îndrăznea cineva - cu numărul 110 - să liciteze peste ea ("care ești, băi, 110?", s-a întors ea, la un moment dat, către zona din care răsărea respectivul cartonaș, ridicând tonul peste limita impusă de protocol și de bun simț). Mă opresc la momentul în care cineva de la masa alăturată, care stătea cu spatele către președintele CJC și consoarta lui, a ridicat cartonașul DUPĂ ce doamna Constantinescu își manifestase opțiunea de a cumpăra. Nicușor s-a uitat indignat la persoana respectivă și i s-a adresat autoritar peste masă, destul de tare cât să-i atragă atenția: "Ce faci, băi, Pandele?" Omul s-a întors, s-a speriat când a constatat împotriva cui licita și a făcut un gest, cu mâinile sus, prin care își cerea umil iertare și se preda fără condiții. Evident, nu a mai ridicat cartonașul…
Am relatat întâmplarea pentru a arăta ce imagine are acest personaj nu numai printre angajați sau printre cei care depind de el într-un fel sau altul, ci în general, în acest oraș. Este o teamă determinată de comportamentul său răzbunător, de conștiința faptului că oricine nu este cu ei sută la sută este împotriva lor și, ca atare, tratat ca dușman. Că i se întâmplă ceva neplăcut oricui li se împotrivește. Lui și întregului clan Mazăre, Nicușor fiind cel mai agresiv dintre toți..
Și niciunul dintre politicieni nu găsește suficientă demnitate pentru a depăși teama, atitudinea aceea de "mai bine nu-i stau în cale că n-o să-mi fie bine, nici mie, nici alor mei". În loc să-i ignore, bărbătește, crizele de autoritate și să spună ce au de spus, toți preferă să evite confruntările directe, să tacă în momentele esențiale și să intervină prin interpuși sau prin scrisori bune doar pentru presă, atunci când faptele sunt consumate.
Ca și acum: nimeni nu îndrăznește să îl someze pe președintele CJC să facă publice criteriile pe baza cărora se fac disponibilizările în instituție, să ceară numele celor care nu au intrat în grațiile Nașului sau finilor nașului ori să clarifice situația instituțiilor de cultură despre care nu se mai știe dacă sunt desființate sau încă mai există, dacă angajații își mai primesc sau nu salariile, dacă mai pot nutri vreo speranță…
Din păcate, lașitatea politicienilor care ne reprezintă permite acest comportament de "Naș" și umple orașul de "fini" care fac sluj pentru a obține sau pentru a-și păstra niște poziții umile prin supușenia pe care o presupun.