Pentru cine bat clopotele...?

de Neli Rafte

Când neoaromâniștii din gruparea domnilor Canacheu, Samara, Goxhi, Caracota și Manțu au nevoie de eroi autentici, trebuie să și-i ia dintre martirii aromâni ai românismului în Balcani. Pentru că nu își au proprii eroi.

Ei pun în ghilimele românitatea lui Papa Lambru Balamaci, de exemplu, cum o face un tihilai dit Tulcea. Și aruncă în derizoriu jertfa eroului fărșerot, care a murit întru românism, ucis în tortură de bandele grecomane, la 23 martie 1914. După ce renunțase de ani buni la biserica greacă și alesese să slujească în românește în biserică și să-i educe pe copiii aromâni în școala românească.

Când neoaromâniștii din gruparea domnilor Canacheu, Goxhi, Samara, Caracota și Manțu au nevoie de ancore în memoria colectivă a aromânilor, ei aleg amintirea câte unei vechi localități aromânești de tradiție românească. Pentru că respectivii nu sunt aromâni ai vreunui loc, ci bieți neoaromâniști de nicăieri.

Și fac atunci un film despre Greava din Albania, de exemplu, în care se deplânge decăderea actuală a acestui sat. Și ar vrea să nu spună că biserică și școală pentru fărșeroții din Greava tot statul român a făcut, atunci când s-a putut. Crucile vechilor morminte din sat, câte mai sunt, vorbesc însă cu glas de piatră. Și slova lor e românească. Cât va s-mai hibă...

Când neoaromâniștii din gruparea domnilor Canacheu, Samara, Goxhi, Caracota și Manțu au nevoie de un simbol spiritual cu care să îi atragă pe aromâni, se îngrămădesc neinvitați și neîngăduiți într-o biserică aromânească, construită de statul român. Pentru că ei nu au un loc sfânt. Reflex de trântori sau de hoardă migratoare.

Inventează un pretext "cultural", un simpozion despre ortodoxie, de exemplu, și îl plasează la Biserica Aromânească "Sf. Sotir" din Corcea. Chiar dacă biserica a fost ridicată cu banii dați de România, cea mult criticată de neoaromâniști pe la forurile internaționale. Chiar dacă preotul paroh nu a fost întrebat și nici măcar anunțat, în totală bătaie de joc față de legea ospeției, atât de respectată la aromâni. Ei intră să ceară loc la masă acolo unde mai întâi au necinstit.

Sunt profanate astfel memoria eroilor, a vechilor vetre aromânești și sanctitatea lăcașelor de cult, prin minciună, omisiune și abuz.

E vorba așadar de un martir preot, despre crucile străaușilor și despre o sfântă biserică. O triadă a sacrului față de care membrii sus-numitei grupări au o relație dificilă, ca să nu spunem mai mult. Și toate aceste simboluri (eroul - biserica) sunt în cazul de față mărci ale românismului.

Din seria simbolică ar mai lipsi clopotul și ziua de sărbătoare, până la a căror profanare nu mai e mult de așteptat.

Pentru că, la jumătatea lunii august, neoaromâniștii de nicăieri din gruparea domnilor Canacheu, Samara, Goxhi, Caracota și Manțu speră să adune aromâni de pretutindeni într-o veche așezare aromânească din sudul Albaniei. De Sfânta Maria.

Va fi prilejul să îi folosească din nou pe aromâni ca masă de manevră pentru scopuri pe cât de aberante, pe atât de murdare.

Poate că mulți aromâni vor ajunge acolo mânați de dorul adânc pentru vatra străbunilor, dar se vor trezi că legitimează, de fapt, negoțul "makedonarmân" cu identitatea aromânească. Ca de atâtea alte ori când au fost invitați la câte o andamuse, doar ca să facă figurație în drama obscură a aromânității, pusă în scenă de interese veroase și străine în realitate de cauza aromânească.

Calea-mbară armâòi tu Muscopoli. Va vă turnaț tu loclu-al aspărdzearăµiei!

Mucanii, așa proști și slugi cum îi consideră "makedonarmânjii", au o vorbă: "Dumnezeu nu bate cu parul".

Dar, uneori, El adie vântul și face clopotele să bată.

explicatii foto:

Una din ultimele cruci cu inscripția în limba română rămase în cimitirul din localitatea Greava, din Albania

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, la slujba de sfințire a clopotului pe care l-a dăruit în 2009 Bisericii aromânești "Sf. Sotir" din Corcea (Albania), împreună cu Mitropolitul Ioan al Corcei și cu preotul paroh aromân Dhimitraq Veriga.