24 Ianuarie: un bilanț la cald. „Ne lasă moștenire pilonul nostru identitar de căpătâi”

Dincolo de importanța sa ca act fondator, unirea Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859, ne lasă moștenire pilonul nostru identitar de căpătâi: apartenența la spațiul civilizațional și cultural european. În esență, crearea statului român modern a fost nu despre hore în piețe, nu despre frenezie mistică, nu despre energii din surse nedeslușite, nu despre bogății indefinibile și nemăsurabile și nu despre mândrie găunoasă gonflată artificial. A fost despre opțiunea neechivocă a unor elite intelectuale curajoase pentru modelele de organizare și de gândire din Occident. Asta ne-a preschimbat sistemele de valori, limba, granițele, instituțiile și orașele. Lumea rămâne și astăzi, așa cum era și acum mai bine de un veac și jumătate, într-o continuă dinamică, pe care uneori o înțelegem, dar alteori o putem mai greu anticipa. Fără îndoială, atunci când – din ignoranță, din amnezie, din lașitate sau din ticăloșie – pornim a ne căuta pe noi înșine acolo unde cu siguranță nu suntem, putem ireversibil altera ceea ce suntem.

Dilema fundamentală a lui Farfuridi

Din a doua parte a secolului al XIX-lea, inițiativele guvernamentale și viziunea creatorilor de lege din România au fost într-o măsură însemnată influențate de complexul înapoierii față de statele apusene. Imperativul recuperării decalajelor de dezvoltare a accelerat importul de formule juridice și constituționale de peste hotare. În chip natural, au apărut și scepticii, și perspectivele critice. De asemenea, inevitabil, o parte dintre soluțiile teoretice și înțelesurile transplantate au rămas de nepătruns pentru o bună parte a societății de aici. Altele s-au pierdut pe drum.

Raționamentele șchioape sau lipsite de sens la care Caragiale își obligă personajele recuperează o realitate adeseori caricaturală a epocii, în care raporturile între fond și forme și între aparență și esență stau suspendate sau răsturnate. „Ori să se revizuiască (...), dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască (...), dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale"; așa arată alternativele politice în viziunea demagogului Farfuridi. Dincolo de umor, atmosfera din „O noapte furtunoasă” este una în care corupția, rețelele invizibile de influență, amatlâcurile, inerția aparatului birocratic și impostura bombastică încetinesc, zădărnicesc sau deturnează eforturile de modernizare.

Protagoniștii cunoscuți ai unei lumi necunoscute

Mai grav, în unele momente de criză, în care ceea ce încă suntem se suprapune în mod regretabil cu ceea ce încă nu putem deveni, se poate întâmpla să se aprindă în societatea românească forme veritabile, intense și imprevizibile de rău. Ceea ce memoria istorică probează există semne îngrijorătoare că desfășurările recente schițează, măcar întrucâtva. Contraselecția sistemică face ca deriva violentă să fie neașteptat corelată cu incompetența latentă. Scăpați de pe radar, bufonii politici de astăzi pot hrăni periculos monștrii politici de mâine. Pare cumva că Mița Baston cu botniță și coana Chirița New Age se pregătesc să-l răstoarne pe Dinu Păturică.

As.univ.dr. Adrian HERŢA, Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanța