Bucuriile Crăciunului

Scrisoare pentru "oamenii mari"

Stimați părinți, nu vă scriu pentru a vă face un rechizitoriu al deformării Prăznuirii Crăciunului. Nu urmăresc decât să punctez câteva din caracteristicile sale. Vă scriu pentru a vă ruga să îi ajutați pe copiii voștri să trăiască un Crăciun adevărat.

Asta vă stă în putință să le oferiți, oricât ați fi de săraci sau de bogați. Mă adresez vouă, oamenilor mari, ca și cum aș fi un prieten al copiilor. Vă scriu această scrisoare pentru a vă implora: nu le răpiți copiilor Crăciunul! Copiii sunt învățați să aștepte Crăciunul nu pentru a se bucura de Nașterea Domnului, ci pentru a se bucura de cine știe ce mașinuță sau roboțel, dacă sunt băieți, sau de cine știe ce păpușă, dacă sunt fete.

Nimeni nu poate contesta că, în vacarmul vânzătorilor de daruri de Crăciun, glasul Bisericii de-abia se mai face auzit. Unii dintre cei care vin să asculte slujba de Crăciun o fac numai pentru a-și face norma de duhovnicie pentru jumătate de an, pentru a lua o gură de aer duhovnicesc care să îi țină până la Paști. Și chiar și ei se lasă ademeniți de mirosul puternic al mâncărurilor care îi așteaptă și de al parfumului suav al băuturilor care le vor veseli inimile.

Oamenii nu vor să recunoască acest adevăr, că departe de Biserică nu există împlinire, dar aceasta este realitatea. Viața oamenilor mari este o viață foarte diferită de a copiilor: pentru copii, viața este plină de speranță, este plină de promisiuni. Pe măsură ce trece timpul această perspectivă se metamorfozează dintr-o imagine de primăvară într-o imagine de toamnă. Viața nu este așa cum vrem noi. Viața este dură, viața este plină de greutăți. Nu neapărat financiare, bogații nu au probleme materiale dar sufletește nu sunt deloc mai împliniți decât săracii.

Se apropie praznicul. Veniți cu inimile deschise. Spovediți-vă și împărtășiți-vă. Primiți-L pe Hristos în inimile voastre. Acum nu mai vin magii cu daruri la Hristos, ci Hristos vine la magii care au plecat din diferite părți ale lumii păcatului, ca să Se dăruiască fiecăruia dintre ei în întregime: Hristos bate la ușa inimilor voastre. Deschideți-I.

Scrisoare către copii

Micul meu prieten,

(Îndrăznesc să îți spun așa pentru simplul fapt că citești ceea ce ți-am scris. Scriu gândindu-mă la tine, la frumusețea vârstei tale. Chiar dacă nu te cunosc și nu mă cunoști, m-aș bucura să știu că rândurile mele te vor bucura.)

Înainte de a-ți spune orice altceva, s-ar cuveni să mă prezint. Ca să nu te plictisesc îți spun doar că mă numesc Danion Vasile. Sunt de meserie scriitor, dacă asta poate fi o meserie. Am fost o vreme și profesor de religie la o școală generală; adică am predat și copiilor de vârsta ta. Mi-a fost tare drag să le vorbesc copiilor despre Dumnezeu. Poate și de asta îți scriu: acum trei ani eram între copiii care mă iubeau foarte mult, și îi învățam colinde. Și eu îi iubeam: în pauze îmi săreau în brațe, mă jucam cu ei, eram prieteni buni.

De ce îți scriu? Unul dintre motive este că îmi doresc ca anul acesta să fie cât mai mulți colindători. Vreau să mergi la colindat. Vreau să te conving de faptul că lumea întreagă are nevoie de colindul tău, de frumusețea colindului tău și de frumusețea chipului tău de colindător.

Să știi că asta este una dintre cele mai grele îndeletniciri. Este mai ușor să vinzi pâine decât să colinzi. De ce? Colindătorii vestesc lumii Nașterea Domnului. Colindătorii pe care îi vedem, dimpreună cu îngerii pe care nu îi vedem, se bucură că Hristos S-a născut, că Mântuitorul a venit printre oameni.

Fără Hristos lumea ar fi un loc al întunericului. Gândește-te cum ar fi viața ta de copil fără joacă. Copilul care nu se joacă nu are copilărie. Tot așa, oamenii fără Hristos nu au viață.

Ascultă sfatul unui "om mare": părinții tăi au nevoie de dragostea ta. Și acum, apropiindu-se Crăciunul, îi poți ajuta să iasă puțin din febra cumpărăturilor și a curățeniei. Odihnește-i prin dragostea ta.

"Dar oare ei îmi vor da darul pe care îl aștept?..." Sper că nu îți pui această întrebare atunci când îți scriu despre iubirea de părinți. Iubirea nu se vinde și nu se cumpără. Iubirea care se cumpără nu este iubire. Iubește-ți părinții și dacă vei primi darurile așteptate, și dacă nu le vei primi. Poate că anul acesta "Moș Crăciun" a fost mai sărac, și nu a putut să cumpere tot ce și-ar fi dorit.

Ține minte că vei crește. Vrei sau nu, vei ajunge un om mare. Și atunci se va vedea dacă felul în care ai petrecut Crăciunul I-a plăcut lui Dumnezeu sau nu. Cred că la slujba Nașterii Domnului vei veni, așa cum vin mulți copii. Dar nu e de ajuns. Crăciunul ține mai mult de două ore...

Danion Vasile

www.danionvasile.ro