Care este puterea apelor sfințite

Apa sfințită de preot poartă în ea puterea curățitoare și sfințitoare a harului dumnezeiesc. Când face sfințirea apei, preotul se roagă ca: "apa aceasta să se sfințească cu puterea, cu lucrarea și cu pogorârea Sfântului Duh", "pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curățitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor și trupurilor și izgonitoare a toată puterea cea potrivnică" și pentru ca "prin gustarea și stropirea cu apă sfințită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea patimilor".

Termenul "aghiasmă" vine de la cuvântul grecesc "aghiasmos", care își are originea în cuvântul "aghios" (sfânt). "Aghiasmos" se poate traduce și ca slujba de sfințire, dar și ca apă sfințită. Astfel, atunci când spunem "voi face o aghiasmă", înțelegem slujba, iar când spunem "voi bea un pic de aghiasmă", ne referim la apa sfințită.

E bine să știm că harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat. Așa că nu putem pune un semn de egalitate între apa nesfințită și aghiasmă. Nici în cadrul Sfintei Liturghii, harul lui Dumnezeu nu se pogoară peste toata pâinea care este în biserică, pentru a o preface în Trupul Domnului, ci doar asupra darurilor pregătite special pentru aceasta. Harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfințire a apei doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru și nu peste toată apa care există în alte locuri. Iată de ce e bine ca omul să-și deschidă casa atunci când preotul vine să le sfințească, pentru că sfințirea casei vecinului nu înseamnă și sfințirea propriei case.

Sfințirea caselor credincioșilor se face prin stropirea cu aghiasma mare în ajunul Bobotezei și prin slujba sfeștaniei ce se săvârșește la mutarea în casă nouă și care se repetă în fiecare an sau chiar mai des, atunci când lucrarea răului se face simțită în vreun fel în casă.