Constanța anilor 1920, parfum de istorie și civilizație

1789
Constanța anilor 1920, parfum de istorie și civilizație - constanta1-1339093228.jpg

Articole de la același autor

Constanța de altă dată: parfum de epocă, centru cultural și istoric de renume, nu numai în România. Constanța zilelor noastre:
mizerie și ruină.

Profesorul și atletul Traian Petcu, în vârstă de 88 de ani, își amintește cu nostalgie cum în urmă cu 80 de ani, Constanța însemna terapie pentru suflet.
"Peisajul autohton împânzea întregul oraș. Aerul mării reprezenta, atât pentru turiștii proaspăt poposiți în oraș cât și pentru localnici, o adevărată «aero-terapie»", a declarat, pentru "Cuget Liber", Traian Petcu.
Potrivit profesorului, primul lucru pe care îl vizitau cei care ajungeau în Constanța era zona Peninsulară. Atât casele vechi, arhitecturale din cartierul Peninsular, cât și Cazinoul și marea erau punctele principale de atracție. Restaurantele erau ca vrejurile în acea perioadă iar turiștii puteau savura liniștiți, și la prețuri modeste, adevărate festinuri culinare.
"Pe lângă deliciul culinar, savurat de oamenii mai vârstnici, mai erau și tineri dornici de distracție care vroiau să servească numai o halbă cu bere răcoritoare la malul mării, și pentru asta, se opreau în Piața Independenței - astăzi Piața Ovidiu", ne-a mărturisit profesorul.
Acesta ne-a dezvăluit, de asemenea, că sezonul de vară era un adevărat joc de culori, o avalanșă de oameni. "În anotimpul cald, Piața Ovidiu devenea loc de relaxare. În jurul statuii lui Ovidiu se așezau mese și scaune, devenind astfel o terasă. Tot acolo funcționa și Hotelul «Elita», care dispunea de un bar și un restaurant. Exista de asemenea, barul «Alcazadar», tot în acea zonă, care era destinat celor ce călătoreau în scopuri de afaceri. O plăcere era să te plimbi prin zona Peninsulară, printre minunatele clădiri cu arhitecturi de vis. Ruinele orașului Helenic și Tomis de astăzi arată însemnătatea lor, atât din punct de vedere pito-resc cât și politico-economic", ne-a spus Traian Petcu.
Profesorul a continuat povestea, și ne-a mărturisit că în Piața Independenței (azi Piața Ovidiu) era interzisă circulația trăsurilor și a altor mijloace de transport. Toată lumea ieșea la pas, la plimbare, nu era atâta poluare ca acum. Plimbările se făceau în special în zona portuară, mai ales la Poarta 1, unde erau organizate pro-menade pe dig, până la "Cuibul Reginei" dar și la Farul lui Carol. A existat și un cântec, pe care toți localnicii și turiștii care mergeau pe acolo să se plimbe îl recitau.
"Constanța, care ești o perlă
Sub cer albastru și senin
Petrecerile de la Cazinou și Far
Cu dragoste și iubire, n-au fost în zadar!"

"În Constanța era o viață pestriță, cu multe etnii și obiceiuri"
"Plimbările pe mare de la Cazinou se făceau în fiecare zi, cu bărci și șalupe până la Eforie și costau între 3 și 5 lei. Faleza, plajele, bulevardele, peninsula, toate erau pline de oameni care ieșeau la plimbare", ne-a spus profesorul.
Exista, de asemenea, un restaurant îndrăgit de toată lumea. Acesta, după cum precizează Traian Petcu, se numea "La Casa Vapor", și se afla pe malul lacului "Ghiolul Mic" din Mamaia. Restaurantul era îndrăgit și renumit, tocmai pentru stilul său de construcție - arăta exact ca un vapor. Cu corabie, sală de mese, salon de comandă, etc.
"Era o viață pestriță, cu atâtea etnii, obiceiuri. Te simțeai parcă în altă lume, în altă țară, cu aglomerări, oameni străini, afaceri, navigatori, diverse limbi, cosmopolitism. Toată lumea era veselă și cu toții doreau același lucru: cultură și educație!", a declarat Traian Petcu.
Cofetăriile nu puteau să nu aibă și ele un loc de cinste. Înainte de toate, trebuie menționat că majoritatea erau amplasate în Peninsulă, și ca să ajungi acolo trebuia să mergi cu trăsura. "Birjarii trăsurilor erau îmbrăcați cu ținută protocolară de respect, cu halat bleumarin negru ca o rochie, închis la mijloc cu brâu roșu și fes", spune profesorul.

Orașul pe timp de iarnă
"Iarna, cele mai frumoase activități ale localnicilor erau plimbările cu sania. Aceștia se înfășurau în pături din cauza gerului de -15, - 20 de grade Celsius. Împreună cu colegii, iarna învățam să patinăm pe ghiolul cu patine făcute de noi, din fier îndoit, legate cu șiret. Ghiolul se întindea peste strada Soveja de azi. În parcul «Domnița Ileana», pe malul mării, astăzi strada Mihai Eminescu, era liceul comercial de fete. Fie iarnă, fie vară, parcul de lângă liceu tot acolo era. Iar noi, tinerii, îl frecventam destul de des. Asta pentru că era un loc mai ferit și neștiut de părinți.
Totul era altfel, nimic nu se compară cu zilele noastre. Oamenii erau mai pașnici, mai înțelepți, cu dorințe mai acerbe spre cultură", a încheiat Traian Petcu.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.2864 secunde