Părintele Marius Moșteanu:

"Crăciunul este mai mult o taină decât o sărbătoare!"

Marţi, 22 Decembrie 2015, 17:49
3187
Ne mai despart doar câteva zile de marea sărbătoare a Crăciunului și, ca în fiecare an, părintele Marius Moșteanu, preot paroh la Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, oferă cititorilor "Cuget Liber" un moment de răgaz... sufletesc.

- Cum reușește Crăciunul să ne aducă mai aproape de familie ca oricând?

- Orice an din viața noastră are anumite repere. Nu putem spune că pășim într-un nou an fără să ne gândim la câteva evenimente personale sau poate generale, funcție de care ne orientăm viața. Sunt ca niște jaloane. Crăciunul se constituie într-un asemenea jalon, fiind una dintre cele mai importante sărbători pentru români. Dincolo de faptul culinar, este bucuria aceea de a aduna familia. Crăciunul poartă în sine acest magnetism, este o taină. Eu, personal, ca duhovnic, îi întreb pe oameni ce fac în vacanța care urmează, de altfel o întrebare capcană, pe care îmi permit să le-o adresez, și nu am primit decât puține răspunsuri diferite de cel în care mi s-a spus că "Vom sta acasă cu familia, pentru că este Crăciunul". Și astfel mi-am dat seama că, de fapt, Crăciunul este mai mult o taină decât o sărbătoare. De Crăciun vin copiii acasă, poate de departe și poate că o să-i mai vedem abia Crăciunul viitor. Crăciunul este o taină, dar și o atmosferă. Acel liant între oameni care ne aduce în minte viața de familie.

Nu aș vrea să fiu foarte dur, dar am înțeles că cele mai triste persoane de Crăciun sunt acelea care au relații în afara căminului, pentru că nu și le pot exercita niciodată în ziua de Crăciun... În sensul că este o pedeapsă. O să le vedeți sau o să-i vedeți pe ceilalți singuri de Crăciun pentru că oricât de "greu" ar trăi cineva în familie, totuși Crăciunul este Crăciun. Nu pentru că așa se face, ci pentru că așa se simte: să fii cu familia. În restul anului poți să-ți permiți să te duci în altă parte, dar nu de Crăciun. Pentru că vorbim de un model de familie, cel puțin pentru poporul român, și anume idealul social. Sărbătoarea Crăciunului este o redută a familiei, pe care să o ținem până la capăt.

- Și pentru dvs. anul acesta are o semnificație aparte.

- Într-adevăr, anul acesta mi-a adus un altfel de brad. Probabil că de aceea și țin foarte mult la el. Pentru că de ani de zile organizăm, cu toți finii și cu toate rudele apropiate, la noi acasă, ajunul Crăciunului. Dar anul acesta, motivația de a face bradul a fost susținută de prezența nepoatei noastre, care a împlinit de curând trei luni. Deja bradul are cu totul și cu totul alt aspect. Anii trecuți îl făceam ca să așteptăm ceea ce acum am primit. Pentru că adevărata familie trebuie să fie din ce în ce mai mult așezată și pe verticală. Eu pe orizontală m-am așezat foarte bine, am 25 de fini. Dar pe verticală înseamnă să-mi las rădăcinile mai adânc, nu să-mi ridic coroana. Deja nepoata îmi dă de înțeles că n-am trăit degeaba, îmi dă de înțeles că viața merge mai departe, iar Crăciunul are alt aspect, acela de taină.

- Având în vedere că anul acesta a marcat o dură cotitură prin tragicul eveniment de la "Colectiv", ce ar trebui să înțeleagă creștinii?

- Dacă ne gândim la torțele necazului de la "Colectiv", vreau să vă spun că lumea s-a trezit, suficient cât să ne dăm seama că, dacă nu sun-tem atenți, ori-când, dintr-un motiv sau altul, avem de pierdut. De-acum înainte trebuie să fim mai atenți să nu mai forțăm lucrurile. În sensul că dacă putem accesa intrarea într-un anumit loc, trebuie să știm că o facem pe proprie răspundere. Dacă forțăm pe cineva să ne facă un favor, în primul rând noi suntem cei de vină. Noi creăm pe celălalt infractor. Toată lumea se gândește la cel care primește, dar nimeni nu pune accentul pe cel care îl forțează să primească. Cunosc foarte mulți oameni care primesc cu o așa nonșalanță pentru că ei așa văd firescul, așa li se pare. Pentru că li s-a deformat orice simț. Și atunci cred că noi, cei care forțăm, suntem mai de vină decât cei care se lasă forțați. La noi este cheia, nu în altă parte. Nu trebuie să arătăm cu degetul spre nimic.

Noi trebuie să iubim regula, pentru că așa este ea, și nu de frica repercusiunii, ci pur și simplu să iubim un mod de viață frumos.

Vom păși într-un nou an, pe care ni-l dorim purtător de biruință asupra necazurilor pe care le-am avut și nu vrem să le mai avem. Personal, le doresc tuturor credincioșilor ca 2016 să fie un an de bucurie, în care să ne bucurăm de viață, în care să înțelegem că de fapt noi suntem cauza fericirii sau nefericirii. Contează foarte puțin ceea ce fac ceilalți de lângă noi. Iar ceea ce a rămas report din anul trecut să se împlinească în 2016!

Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.3 secunde