Cum depășește criza o învățătoare din mediul rural

Între cei 12 elevi ai școlii din Sibioara și copiii de la Școala nr. 29 "Mihai Viteazul" din Constanța s-a legat o frumoasă prietenie în urma unui articol publicat în ziarul "Cuget Liber", prin care mediatizăm demersul primilor de a-și cumpăra o tablă nouă. Confecționaseră obiecte pe care le-au vândut mai apoi la un târg.

O nouă dovadă de prietenie s-a petrecut cu prilejul sărbătorilor pascale, motiv pentru învățătoarea Daniela Dascălu, de la Sibioara, să-i adreseze directoarei Ana Mihu, de la Școala nr. 29 "Mihai Viteazul", o emoționantă scrisoare.

"Vă mulțumesc sincer pentru efortul depus în realizarea acestor minunate lucruri și lucrări pentru elevii mei! Am petrecut momente frumoase lângă ei, în încercarea de a-i împăca și de a le potrivi din ochi hainele, iar la jucării... Știți cum pun la țară mâncarea la găini? Din găleată pun boabele într-o înșiruire ca să apuce toate păsările. Eh, așa le-am făcut eu cu jucăriile. Am împărțit pentru început toate hainele, jucăriile le-am pus separat și după ce am terminat am luat jucăriile și le-am înșirat în linie dreaptă și fiecare ce apuca cu aia rămânea. Să fi văzut cum se purtau de haios. Cu mâinile pline de jucării și tot mai încercau să mai ia, să mai apuce ceva.

Oricum au fost atât de multe și frumoase, cu eroii lor preferați și actuali, că nimeni nu s-a supărat (chiar m-am mirat). În toată acea fericire și uimire mi-au adresat întrebări de genul: dar au dat și bani ca să ne cumpere dulciuri?! de ce?! dar ei nu au nevoie de bani!? Concluzia a fost că e bine să faci bucurii altora și că vor încerca să facă și ei verișorilor lor o bucurie ca să simtă și ei că e Paștele!

Vedeți cum suntem noi oamenii în general? Nu contează criza, ba elevii parcă o sfidează prin acțiunile lor, iar noi, la ce criză este în învățământ, la lipsurile majore pe care le avem, atât în portofel, cât și la masă, că e mai rău ca pe timpul lui  Ceaușescu. Că dacă ai pe cineva acum la țară nu mai e de ajuns, că nici ei nu prea mai au cu ce să te ajute. Că se vorbește despre grevă.... că se vorbește că nu vor avea bani să ne plătească... și din toate astea nimic nu contează.

Cineva m-a întrebat cum mă descurc cu criza? Răspunsul meu a fost simplu și cât se poate de adevărat: până la ora 14.00 când plec de la școală nu simt nicio criză. Copiii au acel ceva care te face să uiți de toate greutățile vieții, iar după ora 14.00 evit intrarea în magazine. Îl trimit pe soțul meu, iar  eu merg cu cel mic în parc și astfel, dacă nu ar exista salariul după o lună de muncă și care mi se termină în două zile și numai pe facturi, fără să îmi iau ceva suplimentar, aș întreba care criză? Dar cum viața nu e roz....

O zi frumoasă, așa, ca sufletul dumneavoastră!".