De vorbă cu părintele Marius Moșteanu, despre darurile Crăciunului

Luni, 23 Decembrie 2013, 18:30
2078
Am putea spune că a devenit o tradiție la "Cuget Liber" ca, în ajun de Crăciun, să-l avem invitat în paginile cotidianului pe părintele Marius Moșteanu, paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi.

- Ne mai despart câteva ore de una dintre cele mai mari sărbători care îl aduce cu sine și pe îndrăgitul Moș Crăciun.

- Sărbătoarea Nașterii Domnului este una foarte mare și apropiată, iar poporul român o percepe ca pe ceva personal. Parcă ar fi sărbătoarea botezului propriului nostru copil. O sărbătoare încărcată cu foarte multe lucruri creștinate, precum pomul de Crăciun. Care, deși a pornit ca obicei păgân, a fost încreștinat, a fost încărcat de la darurile care se văd cu simbolul darurilor care nu se văd, ca o masă centrală a unui cămin. Iar în acest cămin au mai apărut diverse personaje, cum este Moș Crăciun. Moșul trebuie să fie împodobit cu toate calitățile. Este și bun, dar este și drept. Este și blând, dar este și sever. Moș Crăciun există pentru cei care cred în el. Pentru ceilalți, e treaba lor. Și-au asumat. Înseamnă că și-au încheiat copilăria. Eu unul, personal, cred în Moș Crăciun pentru că cine mi-ar da mie gândul acesta bun de a dărui celorlalți? Moș Crăciun există la nivelul de sărbătoare și la nivelul de atitudine pe care mie mi-a dăruit-o. Aceea de a mă bucura și să primesc, dar și să dăruiesc.

- Ce tradiții populare se mai leagă de această sărbătoare?

- În unele locuri încă se păstrează obiceiul scaunului liber de la masa din ziua de Crăciun. Fiecare casă de român care știe tradiția ortodoxă foarte bine lasă un scaun neocupat la masă și în dreptul lui sunt tacâmuri. Simbolizarea oaspetelui care trebuie să vină chiar dacă nu este invitat. Și el este așteptat în cele trei zile ale praznicului Crăciunului la masă.

Dar mai sunt și alte tradiții populare.

Lumea crede că Biserica a repudiat tot ceea ce însemna păgânesc, dar nu este așa. Biserica a dat simbolistică și o anumită nuanță tuturor lucrurilor pe care le-a preluat dintr-o pregătire de dinaintea Nașterii Mântuitorului Hristos. Pentru că Mântuitorul a împărțit istoria în două. Noi trăim acum după Hristos. Dar și cei care trăiau până în Hristos au venit cu niște tradiții și obiceiuri.

Vedem că la peștera din Bethleem au venit magii și au adus daruri, iată că are o rădăcină foarte adâncă și luna aceasta a cadourilor. Valoarea unui dar nu constă în valoarea da-rului în sine, ci în atitudinea de a dărui. Pe care noi trebuie s-o învățăm de la Dumnezeu care ni L-a dat pe Fiul Său. Că asta este în esență structura Crăciunului care urmează să vină în viața noastră - să ne fa-cem și noi asemenea lui Dumnezeu.

Inclusiv furnicarul acesta care se întâmplă înainte de sărbători este un lucru frumos. Pentru că, dincolo de partea comercială, există partea de emoție de dinaintea unei sărbători când vrei ca totul să fie bine, când nu știi exact pentru ce îți aduni atâtea lucruri, dar simți că se întâmplă ceva frumos. Dacă te uiți cu ochii cârcotașului, începem să vedem cozile, începem să vedem că sărbătoarea se deplasează chipurile de la un personaj la altul și nu este așa. Sărbătoarea în sine este un ansamblu atât de încăpător, încât în el trebuie să aibă loc tot ceea ce înseamnă emoție. Unii au emoții pentru cumpărături - emoție constructivă. Eu apreciez, ca duhovnic, și această emoție. Dacă Sărbătoarea Nașterii Domnului aduce această emoție, eu unul sunt bucuros că omul a simțit că se întâmplă ceva cu el. 

Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.2729 secunde