Ce-a fost și ce-a ajuns teatrul constănțean
Din teatrul antic, a rămas doar un afiș
Cu toate schimbările care s-au produs cu dezorganizarea teatrelor din Constanța, în memoria colectivă, Teatrul de Stat a rămas acolo unde era, în parc, în spatele Zeului Pan. Cu atât mai mult a rămas impregnat locul în memoria actorilor pentru care scena aceea reprezintă "acasă".
L-am întâlnit pe Liviu Manolache pe holul fostului Teatru de Stat, actualul Teatru de Operă și Balet. Aștepta să intre la repetiții, emoționat ca un adolescent la primul rol. Nici nu trebuie să ne spună că are emoții, pentru că se văd pe el - exultă: "Vă dați seama că, după 12 ani, e prima oară când urc pe scena asta?"
Repetițiile de care e atât de încântat sunt la "My Fair Lady" - muzicalul ce va deschide Festivalul Internațional de Operă și Balet. El va fi profesorul Higgins, iar lângă el va avea un vechi prieten în rolul colonelului Perkins. Pe Lică Gherghilescu, care va urca pe scenă, ca actor, după 12 ani.
"Ne întoarcem pe scena noastră" continuă Liviu Manolache îmbrățișând cu privirea holurile, scările… teatrul: "Sunt răscolit de amintiri aici. Aproape toată activitatea mea artistică se leagă de teatrul acesta, unde am venit în august 1981. Și în octombrie, la deschiderea stagiunii, a fost debutul meu - rol principal în premiera «Camera de alături», de Paul Everac, din deschiderea Festivalului de Teatru Contemporan. Așa se obișnuia. Teatrul Ovidius ajunsese să fie unul din cele mai apreciate din țară, cu premii, cu invitații la foarte multe festivaluri naționale, la București".
Ne-a povestit de marile spectacole de teatru antic care se țineau vara pe tot litoralul, la care veneau mii de oameni: "Erau super-producții. Spectacole cu cai, cu armate, cu armuri, săbii, lupte. Ultimul spectacol de teatru antic a fost Oedip, în regia lui Oleg Danovski, scenariul Vasile Cojocaru, pe muzica mea. Extraordinar! Veneau francezii înnebuniți spunând: cum puteți să faceți așa ceva? Atunci ne respectau, nu ne persiflau. Apoi n-au mai fost fonduri. Din teatrul antic, a rămas un singur afiș, cu Oedip".
"De ce nu se mai pot face super-producții așa cum se făceau înainte? Din lipsă de interes. Toată lumea dă vina pe sărăcie, dar nu e vorba de sărăcie. Banii statului se duc aiurea. Pe prostie, pe prostituție, pe promiscuitate".
În Constanța prăbușirea a venit cu reforma culturală care a dat greș. "Au căzut teatre importante. Dar răul a pornit tot din interiorul sistemului!" ridică actorul din sprâncene a "ce-și face omul cu mâna lui…"
"N-am plecat din Constanța din cauza mării, că oferte am avut. Sper să nu regret foarte mult într-o zi". Aș fi crezut că regretele s-au insinuat perfid în sufletul artistului, dar zâmbește dintr-o dată cu vioiciune. "Bucurii mai sunt. Invitația asta să joc aici, în My Fair Lady, pe care am primit-o cu mare emoție și încântare. Ora de teatru, pe care o voi relua în licee după premieră…" . E mândru de ora sa de teatru și are și de ce. După modelul pe care l-a văzut în Anglia cât a fost acolo invitat la o colaborare, se duce pe unde e invitat și le explică elevilor de ce românii trebuie să-l iubească pe Eminescu, pe Caragiale, pe Alecsandri... Care ne sunt valorile și adevărata identitate. Și de ce e important să așezi fiecare nume la locul său. "Englezii îl venerează pe Shakespeare. Pentru ei nu e demodat…" Pleacă în aplauzele elevilor și e încântat că a câștigat în cei trei ani de oră de teatru, mii de admiratori. Tineri.
Articole pe aceeași temă
Joi, 28 Iunie 2012
Marţi, 29 Mai 2012
Miercuri, 02 Mai 2012
Miercuri, 18 Aprilie 2012
Vineri, 23 Martie 2012