Dr. Lavinia Dumitrașcu: „Românii au nevoie de modele din istoria noastră”

1290

Articole de la același autor

Azi, mai mult decât oricând, românii au nevoie de modele și de puncte de referință din istoria noastră. Într-o societate în care scara valorică este întoarsă, avem nevoie de valori adevărate, pe care să le cunoaştem, să ni le însușim și să le transmitem tinerei generații.

În acest context, îi aducem în discuție pe Alexandru Ioan Cuza şi oamenii politici care au realizat „Mica Unire”, la 1859, majoritatea luptători în revoluția de la 1848-1849, generație de patrioți care, prin reforme, a pus bazele statului modern român.

Data de 24 ianuarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domn al Moldovei (5 ianuarie) și al Țării Românești, marchează primul pas al procesului ce a dus la realizarea României Mari.

Personalitatea principală a momentului istoric 24 ianuarie 1859 este Alexandru Ioan Cuza. Împreună cu Mihail Kogălniceanu, cu Vasile Alecsandri, cu Brătienii, cu Costache Negri și mulți alți unioniști, membri ai Partidei Naționale, au reușit ca Alexandru Ioan Cuza să fie ales domn și în Moldova și în Valahia. Românii din cele două țări românești își spuseseră dorința, prin vot. Marile Puteri nu aveau decât să recunoască dubla alegere, în contextul în care Convenția de la Paris, destul de restrictivă în stipulațiuni, nu prevăzuse o asemenea situație. Lupta pentru recunoașterea unui singur domn, ales de români, pentru Țara Românească și Moldova a fost însă dificilă, dar s-a reușit prin lobby făcut de diplomați patrioți - Alecsandri și Ghica, în Franța și Anglia - și prin acțiunea personală a domnului Cuza la Istanbul. Astfel, Alexandru Ioan Cuza a devenit domn al Principatelor Unite Moldova și Țara Românească. Dar, unirea fusese recunoscută doar în timpul domniei lui Cuza. Oamenii politici din jurul Domnului, însă, nu s-au mulțumit doar cu această recunoaștere, ci au trecut la unificarea aparatului de stat. Și, încă un pas foarte important pentru devenirea României: punerea bazei statului modern, printr-o serie de reforme fundamentale: reforma fiscală, unificarea politică, secularizarea averilor mănăstirești, Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, reforma agrară, reforma electorală, Legea Instrucțiunii publice și unificarea sistemului de măsuri. Pe plan juridic, Cuza a introdus Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Codul Civil, Codul de Procedură Civilă și instanțele judecătorești. În ceea ce privește armata a înființat Universitățile de la Iași și de la București, Armata Națională, Ministerul de Război, Arsenalul Armatei, Regulamentul de Navigație etc. Tot din această perioadă: Școala Națională de Arte, prima cale ferată din România, Serviciul poștal român modern, primul Serviciu de Informații și multe altele. Toate acestea au fost realizate în doar 7 ani.

Alexandru Ioan Cuza realizase enorm pentru statul român. Fapte mari care au stricat planurile Bisericii, boierilor, burgheziei în formare și chiar unei părți a armatei. Chiar el declarase că, atunci când poporul i-o va cere, va renunța la domnie. A fost trădat de camarila coruptă care îl înconjura, de amanta sa, Maria Obrenovici și chiar de armată. Toate aceste forțe au colaborat pentru forțarea abdicării sale, în 1866.

A plecat în exil cu Doamna Elena – care, trecând peste toate infidelitățile soțului ei, îl sprijinise total în timpul domniei - și cu cei doi băieți. De la Paris și Viena a solicitat, de mai multe ori, permisiunea de a reveni în țară. Nu i s-a aprobat. A murit în Heidelberg, pe 15 mai 1873, la doar 53 de ani. Mai târziu, a fost adus în țară și înmormântat, conform dorinței sale, la moșia sa de la Ruginoasa, fiind flancat, pe tot drumul de la graniță, de românii săi cei mai credincioși: țăranii. Aceasta este povestea adevărată a „Micii Uniri” – mică, nu ca importanță, ci ca uniune a doar două din cele 4 țări românești -.

24 ianuarie 1859 – Unirea Moldovei cu Țara Românească sub numele de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, apoi România; 14 noiembrie 1878 – Revenirea/Unirea Dobrogei la/cu Țara Mamă; 1 Decembrie 1918 – Alba Iulia – România Mare.

Oamenii care au făcut posibile aceste momente sunt modele, despre care noi și copii noștri trebuie să știm.


Plecăciune, Mărite Domn Cuza! 


Dr. Lavinia DUMITRAȘCU



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4289 secunde