Gânditorul de la Hamangia nu și-a schimbat pipele de trei decenii

O expoziție muzeală, spre deosebire de vinul bun, nu se înnobilează cu trecerea anilor. Pe lângă diferitele sarcini cu caracter academic pe care un muzeu trebuie să le desfășoare, organizarea expozițiilor se supune regulilor nescrise ale "șoubizului", dintre care cea de căpătâi este aceea de a oferi publicului mereu ceva nou și interesant, pentru a-l atrage sau a-i menține atenția. Muzeul de Istorie Constanța a rezolvat această problemă într-un mod pragmatic, inversând datele ecuației: înnoind mereu publicul, aceleași expoziții vor rămâne mereu noi.
În ultimii trei ani, afluența publicului a cunoscut o discretă creștere. Croazierele care au în programul lor și orașul nostru aduc regulat vizitatori străini la acest muzeu care, fără îndoială, are ce să le arate, de la obiecte de artă preistorică, trecând prin monede romane și bizantine și până la o frumoasă colecție de pipe, cu care multe muzee din țară și-ar dori să se poată mândri. Expozițiile, însă, datează din 1977, iar pentru o schimbare la față radicală a muzeului nu poate fi vorba, pentru că ar cere investiții mult prea mari. S-a optat pentru o "cosmetizare" a expozițiilor, după cum s-a exprimat Gabriel Custurea, directorul adjunct al Muzeului, cosmetizare ce vizează, în toamna aceasta, primul etaj. În funcție de banii alocați, aceasta s-ar putea încheia până la sfârșitul anului, dar să nu uităm că suntem în an electoral, iar prioritățile sunt altele acum.
Până atunci, însă, s-ar putea face și o cosmetizare a paginii web a instituției, unde la secțiunea "istoric" aflăm, legat de inaugurarea ei în 1977 sub noul nume de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, că "Atributul de național acordat unei instituții provinciale este expresia pe deplin justificată de poziția științifică și de propagandă a instituției." Nu încape îndoială că poziția științifică a Muzeului justifică epitetul de "național", dar poziția de "propagandă" a instituției nu cred că este de fală la două decenii după căderea beneficiarului propagandei tipice pentru anul 1977.
Muzeul de Istorie a primit, recent, și atestarea ca instituție de cercetare-dezvoltare, ceea ce îi permite să acceseze direct fonduri europene. Fără această atestare, muzeul ar fi fost nevoit să se retragă dintr-o serie de proiecte științifice.
Marele dezavantaj al Muzeului îl constituie amplasamentul, zona istorică a orașului devenind pe zi ce trece istorie. Acest lucru este arhicunoscut de constănțeni, dar încetul cu încetul o află și turiștii străini. Dacă scopul delăsării și al paraginii care a rezultat este să se dea un aspect zonei de ruine medievale, lucrurile sunt pe calea cea bună. În felul acesta am putea să-i taxăm în curând pe străini, în regim de muzeu, pe tot teritoriul peninsulei.
Mihai SÂRBU