George Enescu, comemorat de bibliotecarii constănțeni

Despre Enescu, instituția de cultură de la malul mării deține o mulțime de lucrări, care vorbesc despre viața și activitatea acestuia. Era, cum spunea el, al optulea și unicul copil: părinții mai avuseseră alți șapte copii, dintre care doi au murit la puțin timp după naștere și cinci au fost răpuși, în anul 1878, de angină difterică, o boală infecțioasă care se răspândea în acea perioadă și pentru care nu se găsise leac.

"Pentru ca acel copil să trăiască, părinții lui au luat o hotărâre grea: singura modalitate era asigurarea unei perfecte izolări.

În mărturisirile biografice, Enescu își amintește: «Când mă gândesc la copilăria mea, simt încă în jurul meu climatul de înspăimântătoare vigilență în care creșteam. Eram ferit de cele mai neînsemnate pericole și la cea mai mică alarmă tremurau pentru mine. În această căldură de seră sufocantă și pasionată am crescut prea repede. Și dacă sunt astăzi un om hipersensibil, un fel de jupuit de viu, explicația trebuie căutată, cred, în copilăria mea»", precizează bibliotecarii constănțeni.

Ei au declarat că, de-a lungul timpului, sute de violoniști au urmat cursurile lui George Enescu în România, America, Anglia, Franța, Italia, ducând această învățătură în toate părțile globului. Printre discipolii săi care au cunoscut celebritatea, se numără: Yehudi Menuhin, Arthur Grumiaux, Christian Ferras, Ida Haendel.