Sunt de părere că noile generații încep a deveni din ce
în ce mai indiferente,nepăsându-le de astfel de "sărbători "care pot
fi tratate cu o atitudine transparentă. Acest aspect este extrem de trist
fiindcă ei nu realizează ce importantă este ziua menționată mai sus: 14
noiembrie,ziua Dobrogei.Poate vă întrebați "dar,mie,de ce îmi pasă de
ea?". Aș vrea să vă luminez perspectiva asupra ei precum pulberele
splendide ale unei stele căzătoare,întrucât povestea din spatele acesteia este
una nesfârșită,imposibil de redactat în câteva pagini îngălbenite,dar care
sensibilizează orice persoană care știe să aprecieze și să asculte tainele
cunoașterii originilor...
Aceste meleaguri au purtat lupte dificile. Oamenii s-au
sacrificat și și-au pus existența în joc,sperând că,astfel,vor contribui la
eliberarea se sub stăpânirea altor
popoare nemiloase care ne pandeau atât bogății le încredințate de darnica natură,cât și pe cele culturale.Aceată regiune este,pur
și simplu,fabuloasă: o lume de basm! Suntem înconjurați de miracole: Cheile
Dobrogei,care timide,ating,ușor,norii grei de vată de zahăr. Scăldate de razele
soarelui auriu acestea constituiau,cândva,casa unor vietăți
străvechi!Odinioară,ele erau acoperite de apele cristaline,de safir.După mult
timp,suntem cu adevărat privilegiați,deoarece aceste comori sunt păstrate de
tărâmul dobrogenilor.De asemenea,un alt loc fantastic de care m-am îndrăgostit
este creionat de prezența Mării Negre. O plimbare lungă pe nisipurile sale de
aur,simbolizează,pentru mine,metoda de a mă reconecta cu universul
înconjurător. Sunt mii de locuri fermecătoare aici,doar că,n-aș termina
nicicând scrierea. Sper ca v-am stârnit curiozitatea,îndemnându-vă să
descoperiți acest tărâm desprins din povești. Acum,înțelegeți motivul pentru
care strămoșii noștri au apărat Dobrogea? Dar,sa nu uitam de...
Conflictele militare! Deși sunt neplăcute acestea au o
amprentă majoră asupra diversității culturale. Cei care au ales sa rămână aici
au ascultat strigarea neîncetată a sufletului care caută a cunoaște frumosul
din tradițiile nemaiauzite. Dobrogea simbolizează un portal în care diferențele
sunt transparente,precum boabele de cleștar:cu toții suntem unul și același
trup,însă,spiritual,ne distingem. Fiecare persoană are o poveste de istorisit,iar
împreună,constituie o carte a sentimentelor ce ne-au marcat de-a lungul
existenței noastre care pare îndelungată,însă,comparativ cu dimensiunile
nemăsurabile ale cosmosului,viața noastră este precum cea a unui fluture
efemer,care profită de șansa de a cunoaște lumea până la ultima suflare.
Aici,nimeni nu este perceput ca fiind un străin,ci un izvor cultural care
alimentează fluviul puzderie de tradiții practicate. Chiar dacă rostim cuvinte
diferite,în Dobrogea,adevărata limbă este cea creionată din adâncul grilei
gândului individual,care ne ajută să ne acceptăm unii pe alții,indiferent de
origine. Orișicare etnie este unică,plină de farmec,de aceea,unite,sunt de o splendoare aparte.
Umbra prezentului nostru cuprinde o suită de evenimente,dar împreună,am izbutit
să ne acceptăm și să tragem sulițe cu lumină în mantia întunericului,reușind să
ne eliberăm,atât de stăpânirile dușmanilor,cât și de prejudecățile interetnice,
devenind o mare familie ce este dornică să primească fiecare
vizitator,fascinându-l cu istorisirile și ospitalitatea noastră,dar mai ales cu
universul artistic manifestat în acest tărâm.
Sunt multe aspecte magice întâlnite aici,în Dobrogea,însă
cel mai important este să ne acceptăm fără
sa avem constrângeri,modelând o lume mai spectaculoasă.
Crina-Alexandra
BURLACU
Școala
Gimnazială nr. 30 „Gheorghe Țițeica”