Spiritul dobrogean ne dovedește că a fi împreună nu înseamnă a fi la fel

Cum arată „acasă” de sute de ani încoace? Pentru unii, e casa bătrânească a bunicilor, rămasă neclintită într-o copilărie demult apusă. Pentru alții, e biroul din dormitor la care, în miezul nopții, își scriu destinul cu cerneală, patimă și vis. Poate fi îmbrățișarea caldă a celui iubit sau prima carte pe care ai citit-o din pură curiozitate, iar pe care acum o recitești dintr-un pur sentiment de drag. Toate aceste momente ne oferă sensul profund al apartenenței, continuității și identității.

Totuși, există un spațiu unde noțiunea de „acasă” depășește granițele personale și devine o metaforă deosebită pentru umanitate. Acest teritoriu a fost de-a lungul timpului așezământ pentru români, turci, tătari, lipoveni, greci, evrei, bulgari și alte neamuri, care au conviețuit și conviețuiesc în continuare armonios unii alături de ceilalți. Acestei regiuni multiculturale îi spunem astăzi Dobrogea. Astfel, s-a născut aici o policromie culturală fără egal și un model pentru Europa pe care o va moșteni generația noastră.

Ziua de 14 noiembrie nu e doar o amintire a Războiului de Independență sau un simplu fragment din manualele de istorie. Este o celebrare a păcii care i-a urmat și a împletirii de valori și forme pe care le poate lua omul în suplețea sa fizică și sufletească.

Pentru cei de vârsta mea, această zi se înalță la statutul unei lecții tot mai necesare într-o societate tot mai divizată, în care diferențele sunt adesea privite drept bariere sau amenințări. Spiritul dobrogean ne dovedește că a fi împreună nu înseamnă a fi la fel, ci a respira același aer al respectului, al toleranței și al dragostei față de popor. Diversitatea pe care o trăim aici zi de zi ne clădește drumul către consens și către acel farmec al viitorului pe care ni-l închipuim cu încredere datorită Dobrogei.

Acest tablou al multiculturalității reprezintă pentru noi un ideal pe care ni-l asumăm și pe care dorim să îl atingem. Așadar, vom lăsa ca amprentele istoriei să contureze pașii spre ceea ce ne propunem să fim unii pentru ceilalți: acasă.

 

Bianca Adriana Lupu

Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”