Site-ul cugetliber.ro a găzduit, recent, un amplu material semnat de dr. Dorin Popescu, de formație multi-disciplinară - absolvent al Academiei Navale "Mircea cel Bătrân", dar și al Facultății de Litere a Universității "Ovidius - eseist, autor de cărți, doctor în filologie, lector universitar. A fost inginer și jurnalist în presa locală și națională, diplomat al României, timp de 16 ani.
"Ca atare, am o formație multi dimensională, am în spate o carieră profesională performantă și mi-am păstrat în continuare inima și aplombul pentru proiectele mari, în domenii care mă interesează, precum cultura, morala publică, educația. Nu mă interesează surâsurile ce pot părea disprețuitoare ale celor care nu înțeleg cu adevărat aceste sintagme. Mă interesează să las o țară mai frumoasă pentru copiii mei, un oraș mai bun și o comunitate mai înțeleaptă".
- Articolul pare să fie un manifest ce reflectă revolta dvs. ajunsă într-un punct culminant. Ce a declanșat această revoltă?
- Sunt întru totul de acord că poate fi citit în termenii unui manifest programatic. Și el a fost declanșat de natura mea constitutivă de a nu accepta ambiguități, promiscuități, non valoare, de a nu accepta eșecuri, ideea de înfrângere. Și de a-mi pune cu generozitate, cu dedicare, cu destoincie, cu altruism ființa mea în folosul unor construcții culturale, civice etc. Am scris un manifest progra-matic și în calitate de student la Facultatea de Litere a Universității "Ovidius", am pus umărul la revitalizarea Ligii Studenților, ca și construcție, ca și instrument prin care studenții își puteau împlini dezideratele.
- Ați lansat cinci proiecte superbe, pentru un om de cultură, dar nu putem să eludăm partea lor pragmatică, financiară.
- Înainte de a vorbi de finanțare, v-aș propune să ținem cont și de aspectul nu mai puțin pragmatic, acela de conștiință de sine a comunității culturale din Constanța. Și dacă există măcar una care să aibă o firavă conștiință de sine, de aici putem începe, pentru că odată cu aceasta, comunitatea culturală își va prelua și responsabilitatea de a înțelege, de a vedea, de a numi nivelul lamentabil în care a ajuns cultura Tomisului în momentul de față. De a ne asuma responsabilitatea de a face aceste precizări cu riscul de a ne atrage antipatii din partea celor care cred că produc cultură aici, la Tomis, din partea celor care cred că gestionează și finanțează cultura aici, la Tomis.
Deci, înainte de finanțare există această componentă extrem de importantă, să ne vedem, să știm că existăm noi, comunitatea culturală, să fim conștienți de forța noastră și împreună să propunem proiecte. Cui? Celor care au capacități de finanțare de bună-seamă. Autorităților centrale, naționale, Ministerului Culturii, până la urmă, Ministerului Educației, Administrației Prezidențiale, Guvernului României, Academiei Române, prin diferite alte instituții subordonate. Există instrumente și mecanisme la nivel național care sunt folosite rar, episodic, aproape deloc de către operatorii culturali, cum îi numesc în mod formal. Numai că aceste proiecte nu se propun din zona Tomisului. Am consultat portalul și am văzut că se propun proiecte din Bistrița, Focșani, Buzău, Brăila, Slatina, dar din Constanța nu.
Iată, pe 15 ianuarie, s-a dat publicității lista de proiecte câștigătoare depuse la Ministerul Culturii. Unde au fost proiectele Tomisului?
La nivel local ar trebui să fie și mai simplu. Pentru că există autorități locale competente care au atribuții, competențe și instrumentele necesare finanțării unor proiecte care sunt așteptate din partea societății civile. Ar fi nefiresc ca oprobriul nostru să fie îndreptat către autoritatea locală, ci mai repede către indolența și impotența comunității culturale de a genera proiecte pe care autoritatea locală le-ar putea finanța. Ca atare, ne-am putea afla într-o dublă culpă, dublă lenevie: pe de o parte a comunității culturale care nu generează proiecte de impact și poate o atitudine similară a autorității locale, conștientă de nivelul lamentabil al comunității culturale. Deocamdată, coagularea comunității culturale nu există.
- Nu mai departe ziua de 15 ia-nuarie, care ar fi trebuit să marcheze nu numai Ziua Culturii Naționale, dar și aducerea-aminte a poetului național, Mihai Eminescu, în spațiu public.
- Îmi modulez cuvântul și spun că este o rușine pentru orașul Constanța. Aproape o insultă pentru memoria poeților care au scris și scriu aici, nu numai pentru Eminescu. În calitate de diplomat român la Consulatul României din Cernăuți, am gestionat, timp de patru ani, zeci, sute de proiecte destinate comunității etnice românești din regiunea Cernăuți, din nordul Bucovinei. În timp ce aici nu se întâmplă niciun gest minim, în comunitatea românească din orașul Cernăuți, pe 15 ianuarie, începând cu ora 10 până seara târziu, se desfășoară un program integrat de omagiere a lui Eminescu: depuneri de coroane de flori, simpozioane, seminarii, spectacole pe durata întregii zile. Suntem obișnuiți să spunem că acesta este nivelul în România, nu mai interesează pe nimeni de cultură, dar nu este așa. La Ipotești, la Botoșani, la Suceava, la Timișoara, la București se omagiază acest uriaș poet și om de cultură român, cu dragoste nedisimulată (n.r. - A amintit totuși de inițiativa Cenaclului "Mihail Sadoveanu" care, joi seară, a organizat o acțiune la care a fost invitat).
Revenind la proiectele pe care le propun, insist asupra lor, pentru că nu sunt produsul unui inocent, ci al unui om cultural care a generat această listă inițială de proiecte din două considerente: dintr-o responsabilitate pentru viitorul copiilor lui și dintr-o generozitate și un rafinament ontologic al ființei mele. Dar această listă de proiecte nu este decât o schiță, o propunere care ar trebui să intre în malaxorul acestei comunități culturale.
Nu cunosc problemele strategice cu care se confruntă artiștii, oamenii din teatre, din muzee, tocmai de aceea lista poate fi adiționată. Mă gândesc că și pe linia Inspectoratului Școlar Județean Constanța s-ar putea derula un proiect sub forma unei tabere literare de creație, la care să participe olimpici, dar și profesori, să ia contact mai aprofundat cu opera lui Ovidiu și apoi să publice un volum urmare a unei detalieri a contactului lor. Sau un album fotografic despre ceea ce este Tomisul acum, la 2000 de ani de la plecarea lui Ovidiu, sau o schiță topografică cu locurile în care a trăit Ovidiu în cetate. Sau refacerea itinerariului geografic și spiritual al lui Ovidiu începând cu plecarea lui de la Roma.
Proiecte pot fi de la utile până la fabuloase pe toată linia. Lista mea provine de la un om care are abnegația pentru cultură și capacități manageriale și vocație de vizionar generoasă și la care invit comunitatea culturală a Tomisului să-și aducă propria contribuție, să o îmbogățească și de asemenea autoritatea locală să ia act de aceste proiecte și să sprijine comunitatea culturală finanțând o parte din acestea.