INCENDIAR! / Ce spun AROMÂNII despre declararea lor "ROMÂNI DE PRETUTINDENI"

23 mai s-a impus ca zi a aromânilor de pretutindeni, iar aromânii din Europa Occidentală, Australia, SUA au început să celebreze această zi.  Pe 23 mai, Abdurrahman, ministrul otoman al justiției și cultelor, a făcut cunoscut Patriarhului ecumenic de la Constantinopol documentul prin care se acorda aromânilor dreptul de a folosi limba în școală și biserică și dreptul de a fi reprezentați în administrația locală. Pentru prima dată la Constanța, pe 28 mai 1999 s-a sărbătorit această zi cu o participare numeroasă, circa 800 de persoane. La ceas de sărbătoare, am încercat să aflăm opinia câtorva repre-zentanți ai acestei comunități despre modificările aduse, recent, de Camera Deputaților la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni și prin care aromânii au fost incluși în categoria "români de pretutindeni" și ca persoane "aparținând filonului lingvistic și cultural românesc". Asist. univ. dr. Enache Tușa, de la Facultatea de Istorie și Științe Politice a Universității "Ovidius": "Este revoltător modul cum a fost amen-dată această lege, fără consultarea aromânilor. Trebuia făcut un referendum, pentru a vedea în teren câți doresc să fie declarați români și care altceva. Cei care au amendat legea au luat aceste elemente otova, fără să se respecte un minim principiu democratic. Eu nu sunt împotrivă și nici un susținător al acestui amendament, dar aș critica lipsa de consultare. Eu i-aș lua pe cei doi inițiatori, Viorel Ba-dea și Eugen To-mac, și i-aș duce la Ischibaba, la Ceamurlia, la Baia, unde sunt aromânii aceea neaoș, ca să îi intervieveze. Nu mai vorbim că de vreo zece ani este o dispută foarte aprigă între Societatea de cultură macedo-română și Comunitatea Armânilor din România. Ambele entități se află la două extreme care bulversează comunitatea aromânilor. Unii se re-vendică aparținători ai românis-mului, ceilalți ca fiind parte a altei identități. Ar fi necesară o dezbatere publică, dar pe care nimeni nu este interesat să o facă".

"Noi suntem machedo-armâni originari din Macedonia"

Stere Samara, președintele Comunității Armâne din România: "Această Lege 299 din 2007, în forma actuală, cu amendamentele pe care le-a primit recent, nu face altceva decât să încalce drepturi fundamentale. Încalcă dreptul la identitate, asigurat prin legea supremă a statului, Constituția României, dar și de Legea 86 din 1945, unde se spune clar că niciunei autorități de stat sau funcționar de stat nu îi este permis să impună o identitate a unui cetățean. În articolul 1 din legea 299, în sensul în care este explicat etnonimul de «român de pretutindeni», suntem incluși și noi, armâ-nii. Apreciem dragostea autorităților române față de noi, dar prea multă dragoste duce la extincție / asimilare a armânilor din România. Or, noi, armânii, dorim să ne prezervăm identitatea noastră și acest lucru trebuie respectat, promovat, mai ales în casa fratelui nostru român nord-dunărean, cu care noi într-adevăr avem o identitate comună. Această identitate comună se numește latinitate / romanitate balcanică și nicidecum limitată la românism. Noi suntem machedo-armâni originari din Macedonia, la 1.500 de kilometri depărtare de România, care într-adevăr împreună cu frații-noștri daco-români formăm această latinitate. Nu este recomandat să arătăm o prea mare dragoste față de armâni și din această prea multă dragoste să-i strângem atât de puternic în brațe încât să-i sufocăm și să-i asimilăm. Asimilarea armânilor nu aduce beneficii nici statului român, nici poporului român. Eu cred că o unitate în diversitate este mult mai frumoasă, mult mai interesantă, iar existența armânilor în sudul-estul României și în Dobrogea nu face altceva decât să ducă la întreținerea legăturilor cu comunitățile armânești / macedonești din sudul Dunării. Este vorba de Albania (Epir ), Grecia (Macedonia propriu zisă, Tesalia, Epir), Macedonia Firom, Bulgaria de Sud și alte mici comunități din Serbia și diaspora. Noi avem acolo rude foarte apropiate. Nu putem fi acolo greci și aici, în nordul Dunării, români. E foarte ușor să spui că ești armân și să nu militezi pentru conservarea identității armânești în România. Avem și armâni care spun că sunt români, mai ales oameni politici, dar nu vin cu nicio propunere care să promoveze identitatea noastră, adică limba în școală, biserică și mass media. Suntem cetățeni loiali statului român, ne-am născut aici, am învățat aici, avem obligații față de statul român, dar trebuie să fim ajutați să menținem această identitate. Nu putem accepta ca în România, în casa fratelui nostru, străinii de neam să aibă privilegii, iar noi, armânii, să fim marginalizați, să avem statut de Cenușăreasa societății. Putem spune clar că România asigură privilegii minorităților naționale, dar numai pentru acelea recunoscute. Pentru noi nu este un scop în sine să fim minoritate națională, dar ne obligă legislația română, numai astfel putem beneficia de discriminarea pozitivă de care avem nevoie pentru conservarea și dezvoltarea tradițiilor, culturii și limbii armânești în România. Tocmai de aceea trebuie găsită o soluție de către autoritățile române în sensul adoptării unui act normativ prin care să fie reglementat statutul armânilor în România". În aceeași notă s-a aflat și istoricul Nicolae Cușa, care a felicitat inițiativa legislativă, dar solicită un amendament prin care să fie specificat faptul că aromânii sunt altceva: "Trebuie găsită o soluție pentru a păstra această comunitate. Eu țin la titulatura de macedo-aro-mâni, nu vlaho-aromâni. Noi suntem urmașii romanității din Macedonia, patria noastră. Nu cerem teritorii, dar vrem să existăm, să avem școlile noastre, bisericile noastre, acolo unde este cazul. Suntem cetățeni români, dar suntem aromâni!".