"Îți vine să-ți iei lumea în cap câte greșeli sunt în manualele de limba română!"

Nonagenarul Ion Gh. Dudă constituie una dintre acele voci ale învățământului constănțean care nu au încetat să propovă-duiască vorbirea corectă a limbii române chiar și după ieșirea la pensie, în urmă cu trei decenii.

Absolvent cu media 9,50 al Școlii Normale "Gh. Asachi" din Piatra Neamț, în anul 1944, învățătorul Dudă a fost repartizat la școala din Fântânele. În îndelungata sa carieră didactică, a fost și directorul Școlii nr. 6, iar între 1972 și 1986, a fost învățător la Școala nr. 30 din Constanța. De asemenea, între anii 1948-1972 a fost inspector școlar. A lucrat și ca secretar general de redacție la ziarul "Dobrogea Nouă".

În luna decembrie 1998, Ministerul Educației Naționale și So-cietatea Națională pentru Învățătura Poporului Român i-au oferit Diploma de învățător emerit, pentru activitatea desfășurată în învățământ și rezultatele în munca de educație și instruire a tineretului, iar Primăria Municipiului Constanța i-a acordat Diploma de excelență, în anul 2003, pentru îndelungata și prestigioasa activitate la catedră.

- Ce activități ați mai desfășurat după ieșirea la pensie, în anul 1986?

- Am prezentat în continuare comunicări cu teme legate de problemele limbii române pentru clasele mici, de la "Depășirea programelor școlare nu poate avea ca efect buna pregătire a elevilor" și până la "Greșeli de conținut în-tâlnite în unele manuale alternative de gramatică pentru clasele mici". De asemenea, postul Radio Constanța mi-a oferit prilejul, prin profesorul Virgil Mocanu, să vorbesc la microfon despre greșelile întâlnite în exprimarea orală și scrisă a elevilor și nu numai a acestora.

Iosif Sava, reputat om de cultură, a evidențiat grija manifestată de subsemnatul pentru apărarea limbii române. A făcut acest lucru într-una din emisiunile sale la TVR1, în urma unei scrisori pe care i-am trimis-o, scrisoare în care-i criticam pe stricătorii de limbă, așa cum i-a numit un profesor al cărui nume nu l-am reținut.

- Cum vi se par actualele manuale pentru învățământul primar?

- Și acum răsfoiesc cărțile de gramatică pentru clasele mici și găsesc atâtea greșeli de îți vine să-ți iei lumea în cap și să pleci… Dar unde? Acolo unde se vorbește o limbă română corectă și frumoasă. Autorii de manuale, care sunt profesori de română, fac atâtea greșeli, pe care eu în cei 20 de ani cât am fost inspector școlar nu le-am întâlnit în lecțiile învățătorilor. Sunt profesori de limbă și literatură română care consideră că substantivele "șomoiog" și "buchet" sunt sinonime. Sau plug, plugărit, plugărie, nu sunt sinonime, ci sunt cuvinte care fac parte din aceeași familie. Există profesori de română care sunt și autori de manuale, dar nu reușesc să identifice corect părțile de vorbire. De pildă, nu sesizează când substantivele fenomene ale naturii migrează în rândul adverbelor. Când arată nu numele fenomenelor naturii, ci arată când se petrece acțiunea. Profesorii le analizează element cu element, ceea ce nu este admis.

- De unde provin aceste greșeli?

- Nu gândesc prea mult când aleg textele. Să luăm, spre exemplu, "norii de plumb" ai lui Bacovia. "De plumb" nu este substantiv, este o locuțiune - "nori plumburii". "De treci codrii de aramă", "codrii" nu mai sunt de aramă, sunt arămii, iar este o locuțiune, "gâgâlici de aur" ale lui Gârleanu iar nu mai este substantiv, devine locuțiune adjectivală. Și le analizează cuvânt cu cuvânt, ceea ce nu este admis, pentru că locuțiunile, indiferent de numărul cuvintelor din care sunt compuse, se comportă exact ca și cum ar fi vorba de un singur cuvânt. "Gâgâlici de aur" în loc de "aurii", "codrii de aramă", în loc de "codrii arămii", "nori de plumb" în loc de "nori plumburii". Consideră că merge și așa. Topârceanu are niște versuri care se potrivesc: "Scrie, scrie și nimic nu șterge că și așa merge". Graur în lucrarea sa "Gramatica astăzi" menționează acest lucru, și anume că nu este recomandabil să le analizăm cuvânt cu cuvânt, să le luăm ca o entitate.

- Să înțelegem că noua generație de profesori nu este atât de bine pregătită?

- Mie mi-a spus un profesor de limba română, pe vremea când eram inspector școlar, că stăpâ-nesc chichițele și că le exploatez în discuțiile cu cadrele didactice. Astea nu sunt chichițe, sunt lucruri care se abat de la regulă și se cer cunoscute. Nu se insistă asupra anumitor lucruri. Și gândiți-vă că dacă profesorii le analizează așa și ei sunt autorii de manuale, învățătorii duc greșelile mai departe. Și ei zic că dacă în carte scrie astfel, înseamnă că așa trebuie să fie.

- Și cum se pot îndrepta aceste lucruri?

- Textele care se dau pentru analiză copiilor și lecțiile în care se predau cunoștințe noi ori lecțiile de recapitulare sau lecțiile de con-solidare trebuie să fie alese cu foarte multă grijă. Nu mai trebuie folosiți termeni pe care copiii mici nu-i cunosc.

Le transmit mai tinerilor mei colegi să aleagă cu mult dis-cernământ textele pe care le analizează. Iar pentru clasele mici să dispară din texte locuțiunile, care îi zăpăcesc pe copii. Vlahuță spunea că "definițiile sunt așezate cu lopata", iar Graur zice că sunt "definiții nedefinite". Atunci în-seamnă că sunt și explicații neexplicate. Săracii profesori de română trebuie să stea cu DEX-ul în mână ca să înțeleagă termenii care sunt folosiți în noua gramatică. Gramatica este prezentată în termeni extrem de înalți, pe care copiii n-o să-i învețe niciodată. Există "Gramatica de bază a limbii române", scrisă de Ion Coteanu, unde vom vedea că nu orice lucru din gramatică trebuie pus pe masa de lucru a copiilor.

Să vedem cine va lua taurul de coarne acum, să facă ceea ce a făcut Coteanu în trecut.