Lumea fascinantă din spatele costumelor de scenă

Mii de haine sunt confecționate pentru balerinii și cântăreții Teatrului Național de Operă și Balet "Oleg Danovski". Fiecare punere în scenă înseamnă automat costume noi. Câteva minute de strălucire pe scenă reprezintă, în realitate, ore-n șir de muncă, schițe, probe, retușuri și iar retușuri până se creează magia.

În arhiva Teatrului Național de Operă și Balet "Oleg Danovski" sunt depozitate mii de costumații. Spectacol de spectacol, alte și alte costumații se confecționează. Realizarea lor este făcută de o echipă întreagă, declară Nicoleta Onaș, șeful Serviciului producție al Teatrului Național de Operă și Balet "Oleg Danovski". Regizorul este cel care stabilește viziunea spectacolului, iar scenograful dezvoltă și imaginează schițele artistice și tehnice, costumele și decorurile. Oameni dedicați, oameni care iubesc și respiră pentru frumos, sunt cei care dau viață costumelor. O adevărată industrie se află în spatele unui spectacol. "Cel mai greu de realizat sunt costumele de epocă. De exemplu, pentru spectacolul «Cei trei mușchetari», a venit o maestră în croit din Germania, care ne-a ajutat" își amintește Nicoleta Onaș, șeful Serviciului Producție. Ea povestește că un croitor obișnuit nu poate executa costume de spectacol, de scenă, pentru că acestea au o croială diferită. Deși la prima vedere par a fi normale, costumele de scenă sunt confecționate exclusiv din materiale elastice pentru a-i conferi balerinului lejeritate. Costumul nu trebuie să-l incomodeze pe balerin, ci să-l ajute în executarea mișcărilor, în exprimare. Aplicațiile care se fac pe costume de asemenea nu trebuie să se agațe în momentul în care "fac priză" cu partenerul. O altă particularitate o întâlnim la tutu-urile diafane, unde aplicațiile se fac doar în partea de sus a decolteului din față.

10 tipuri de țesături

pentru un singur costum

Fiecărui costum înainte de a intra în spectacol i se face proba pe scenă să vadă cum funcționează în mișcare. De cele mai multe ori se fac corecturi, mici retușuri. Nici la materiale nu se face rabat, pentru că după fiecare spectacol aceste costume se spală. La costumul ducelui din "Romeo și Julieta" s-au folosit 10 tipuri de țesături. Onaș își amintește că "aceasta a fost viziunea scenografei Natalia Kornilova. Satisfacția e imensă când vezi pe scenă toate aceste costume, ți se umple inima de bucurie. Dacă pentru spectacolele de Operă predomină materialele mai grele, taftaua, catifeaua, costumele mai masive, la spectacolele de balet sunt preferate materialele ușoare, organza, voal, mătasea. Este foarte important ca balerinul să se poată exprima în costumul creat. Costumul trebuie să-l ajute, nu să-l strângă sau să-l incomodeze!"

"Fiecare om care lucrează aici este un artist!"

"Am lucrat în învățământ, chiar dacă de profesie sunt inginer mecanic, am lucrat și în exploatare, dar nimic nu se compară cu ceea ce fac în prezent. Din anul 2011 am avut șansa să ocup postul de șef producție. Fiecare om care lucrează aici este un artist. Și tâmplarul, și mecanicul, și butaforul, numai datorită lucrului în echipă reușim! Consider că este cea mai frumoasă meserie din lume. Sunt anii cei mai frumoși, s-a lucrat enorm, iar satisfacția e imensă", a declarat Onaș. Șeful de producție își amintește că au fost și cazuri în care un spectacol a fost pregătit și în două săptămâni și este vorba de "Amor Caliente". În 2011, povestește Nicoleta Onaș, s-au făcut și șase premiere, angajații Teatrului național de Operă și Balet lucrând contracronometru.

Spectacolele grele sunt cele în care trebuie evocată epoca

Însă, cele mai grele spectacole rămân cele în care trebuie să evoci epoca, cum este de exemplu "My Fair Lady". Acest lucru înseamnă un spectacol cu cor, corp de balet și soliști sau multe costume pentru oamenii care creează magia pe scenă. Croitoria de scenă este total diferită pentru că aici e vorba de un croi diferit astfel încât costumele să nu pocnească pe scenă. Mâneca cu pavă este folosită pentru a conferi libertate în mișcare, aceeași tehnică este folosită și la pantaloni din același considerent pentru a nu pocni pe scenă. Datorită acestor mâini pricepute, tutu-urile diafane sau amplele rochii de operă prind viață pe scenă. Toate acestea sunt creația a două croitorese femei, unei croitorese de bărbați și unei croitorese de accesorii. Caty Spînu, Ionela Lăzărescu, Viorica Dobrică, Sabina Voinea sunt specialistele care ar putea lucra oriunde în branșă, dar iubirea față de această meserie le determină să rămână în teatru.