Mai cred părinții în promisiunile ministrului Educației?

Timp de trei ore, sâmbătă, 3 noiembrie, la Colegiul Național "Matei Basarab" din București, reprezentanții părinților au stat față în față cu ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, cu ocazia Adunării generale a Federației Naționale a Asociațiilor de Părinții din Învățământul Preuniversitar (FNAPIP). 

Părinții constănțeni au avut trei reprezentanți: Adrian Topor - vicepreședinte executiv FNAPIP, Bunian Șachir - președintele Consiliului consultativ al asociațiilor de părinți județul Constanța, și Marian Halmache - reprezentant regional.

După cum a declarat, pentru "Cuget Liber", Adrian Topor, cu această ocazie a fost resemnat acel parteneriat dintre Ministerul Educației și FNAPIP intitulat EDUPART și le-au fost promise poziții în mai multe comisii ce privesc educația, printre care și cea de curriculă, dar și cea de evaluare a manualelor.

"Părinții prezenți au insistat pe reanalizarea introducerii clasei pregătitoare și mai ales a celor patru etape de înscriere la școală, dar și în ceea ce privește o mai bună reprezentare a părinților în consiliile de administrație ale școlilor", a explicat Adrian Topor.

Am aflat că, în cel mult două săptămâni, vor putea fi deblocate o parte din posturile din unitățile de învățământ, știut fiind faptul că la ora actuală școlile și grădinițele funcționează în regim de avarie din cauza lipsei de personal. Vor fi prioritare posturile unice, cum sunt cele de fochist și cele de îngrijitoare de la grădinițe.

Reprezentanții părinților au salutat inițiativa reînființării școlilor profesionale, cu toate că nu-i aparține actualului ministru, care de fapt le-a desființat. Totuși, Ecaterina Andronescu a anunțat că săptămâna aceasta va face tot posibilul să apară ordonanța de urgență cu privire la introducerea bacalaureatului profesional începând chiar cu acest an școlar.

Cine va veni la școala părinților?

Tot sâmbătă, președintele FNAPIP, Mihaela Gună, a anunțat că organizația pe care o conduce și-a propus ca, în perioada următoare, să înființeze o școală a părinților împreună cu Ministerul Educației, arătând că aceasta ar putea fi realizată de reprezentanțele organizației din țară în colaborare cu inspectoratele școlare județene.

În condițiile în care părinții abia ajung să participe la ședințele provocate, de către învățătorii sau diriginții de la clase, mai mult de nevoile bănești decât de problemele învățământului, nu putem să nu ne întrebăm cui vor folosi aceste școli ale părinților și cine va ajunge să le frecventeze? La ora actuală, cadrele didactice se confruntă cu grave carențe de comunicare, în special cu părinții copiilor care creează probleme și pe care îi aruncă precum un balast în sarcina exclusivă a școlii și nu credem că o școală dedicată ar rezolva această problemă. Mai bine s-ar fi gândit cum să-i constrângă pe acești părinți care-și abandonează odraslele în grija educatorilor și acționează abia în al doisprezecelea ceas, când situația a devenit de nesuportat. Nicio școală din lume nu te poate învăța să-i acorzi mai mult timp copilului, așa încât să nu ajungă elevul problemă al școlii sau al clasei.