Prostimea cu diplomă de Bac

Evident că nu avea cum să treacă necomentată, chiar și la nivelul senatorilor, eticheta Ecaterinei Andronescu, căpătată de-a lungul celor trei mandate ca ministru al Educației, respectiv de ABRAMBURICA.

Poate că dacă presa românească n-ar fi mediatizat atât de mult problemele cu care s-au confruntat părinții la înscrierea copiilor în clasa pregătitoare, am fi asistat la desființarea acesteia chiar în "buza" noului an școlar. Și așa se vorbește de iminenta ei desființare, dar probabil că se așteaptă dovezi ale eșecului acestei inițiative. 

Toți cei care au luat cuvântul în Senat, însă, păreau să aibă un numitor comun: de ce să dăm peste cap iar Legea educației? Chiar colegul ei de partid, Miron Mitrea, a declarat că această discuție legată de bacalaureatul profesional ar fi fost oportună la momentul votării Legii educației. Acum… 

Păi acum asistăm la un eșec în masă al loazelor, al fițoșilor care în toți acești patru ani de liceu au avut cu totul alte preocupări decât cartea. De ce trebuie să se inventeze pentru ei special o nouă structură de examinare, doar de dragul de a avea și prostimea o diplomă. Dacă vor să urmeze o meserie, chiar nu văd ce le trebuie proiect antreprenorial, când ei deja intrau în posesia unui certificat de calificare de nivel III și erau asimilați cu tehnicieni. Justificarea cu "permisul de acces pentru învățământul superior" pentru bacalaureatul național nu va folosi nici pe departe la delimitarea prostimii de candidații capabili. Cu certitudine, mult prea puțini vor opta pentru bacalaureatul profesional, conștienți că nu vor mai încerca ei peste ani să recupereze materie pentru a da diferențe. Vorba ’ceea n-au fost ei în stare să lege două fraze la proba de limba română din sesiunea de toamnă, pentru a scrie un banal text argumentativ, apoi să muncească și apoi să meargă la facultate.

Și ce dacă procentul de promovabilitate la actualul Bacalaureat este de toată rușinea? Toată românimea este de acord că el reflectă valoarea actualelor generații de absolvenți care privesc școala ca pe locul unde își mai etalează ultimele achiziții în materie de vestimentație, gadgeturi și până la automobile de jdemii de euro, minimalizând valoarea profesorului de dincolo de catedră și făcându-l să se simtă un umil slujbaș. De ce să nu-i lăsăm în continuare în prostia lor să se creadă șmecheri, da’ fără diplomă de Bac, și să dăm iar învățământul peste cap de dragul de a mai abramburi ceva?