Misterul galeriilor subterane ale Constanței. Când au fost construite și ce rol aveau

1609
Misterul galeriilor subterane ale Constanței. Când au fost construite și ce rol aveau - galerii2-1572383878.jpg

Articole de la același autor

În ultimii ani, s-a tot vorbit despre galeriile din subteranul orașului Constanța, despre care specialiștii spun că nu sunt altceva decât vechile apeducte ale urbei noastre. Unii susțin că, în perioada romană, s-au construit rețele de aprovizionare cu apă potabilă. Cei care au studiat subteranele au declarat că există, însă, apeducte doar în paralel cu marea și în afara zidurilor de protecție a orașului. 


Dr. Gheorghe Papuc, arheolog la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, a precizat că amplasarea puțurilor s-a făcut în funcție de prezența sau lipsa unor edificii. Așa se face că apeductul realizat sub forma unei galerii a fost construit în așa fel pentru ca deasupra sa să poată funcționa, așa cum trebuie, cetatea. Primul tronson este cel situat pe faleza estică a vechiului Tomis, cuprins între plaja Modern și portul Tomis. În urma cercetărilor întreprinse de-a lungului timpului, s-a tras concluzia că acesta aproviziona orașul cu apă potabilă. 


Cel de-al doilea tronson ar fi situat între portul Tomis și portul comercial, unde au fost identificate alte puțuri. Specialistul afirmă că tunelurile care străbat Constanța nu sunt căi de acces spre un oraș subteran și nici catacombe, ci sunt apeductele Tomisului de altădată. Pentru că apa a constituit dintotdeauna sursa vieții, romanii au construit apeductele, un sistem de alimentare cu apă a localităților, pentru a asigura existența poporului. 


Două mari tronsoane ale galeriilor subterane au fost scoase la iveală la Constanța încă dinainte de Revoluția din 1989. Ele făceau parte dintr-un mare apeduct care pornea din zona Pescărie din Mamaia, unde erau colectate apele unor apeducte mai mici și apoi urma linia mării. 


La ora actuală, aceste galerii se află la o adâncime de peste 20 de metri față de nivelul actual al orașului. Săpate în rocă de calcar, întărite cu piatră sau mortar, galeriile erau căptușite cu mortar hidraulic de culoare cărămizie. 
Pentru a evita problemele de orice fel, galeriile nu pot fi vizitate, iar gurile de ieșire nu sunt puse în evidență. 


Existența galeriilor, atestată în anul 1958 
Dr. Papuc a declarat că unul dintre cei mai buni cunoscători ai galeriilor subterane a fost Vasile Canarache. În anul 1958, acesta atesta existența, la Constanța, a unei întregi rețele de galerii subterane legate între ele, prevăzute cu căi de ventilație zidite și numeroase guri de ieșire. 


La acel moment, au fost identificate 12 guri de ieșire, din care doar două au fost accesibile și unde s-au putut face cercetări, stabilindu-se trei tipuri de galerii. Legat de poziția lor, acesta preciza că galeriile converg spre zidurile de apărare. Mai târziu, în anul 1961, Canarache spunea că atât în oraș, cât și în afara lui, au fost surprinse, în mai multe puncte, apeducte care alimentau Tomisul cu apă. Acestea erau de tipuri diferite, unele sunt din tuburi de pământ ars, altele din plăci de piatră. 


"Toate apeductele găsite au orientarea nord-sud, ele încep la zece kilometri de oraș, în apropierea izvoarelor și rezervoarelor moderne din apropierea «Cișmelei lui Dervent», din care se alimentează astăzi Constanța cu apă și de unde se alimenta și vechiul Tomis. Menționarea repetată a existenței unor apeducte în Tomis de către Canarache ne-a determinat la o cercetare mai atentă a manuscriselor rămase de la fostul director al muzeului, fapt ce ne-a demonstrat că respectivul nu amesteca conductele cu apă din afara cetății cu cele din cetate. Singurele conducte pentru apă potabilă ce ar exista la nivelul de călcare antic sau puțin sub acesta sunt cele care conduceau apa dintr-un rezervor către un consumator. În rezervor, însă, apa ajungea nu printr-o conductă, ci prin scoaterea dintr-un puț, fie cu găleți, fie altfel. Ultimele precizări ale lui Canarache privind galeriile se referă la faptul că tomitanii au unit cele două maluri ale peninsulei. Cert este că galeriile sunt un mare apeduct care conducea apa în cetate. Sursa de apă fiind la o cotă mai joasă, pentru ca apa să ajungă în promontorul tomitan, dată fiind scurgerea gravitațională, a fost nevoie de construcțiile amintite", a subliniat specialistul.


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4992 secunde