Concurs "Nimeni nu-i perfect": jumătate femeie, jumătate bărbat

Aducerea pe scena Casei de Cultură din Constanța a reprezentației "Nimeni nu-i perfect", imediat după premiera bucureș-teană, a constituit pentru directorul instituției, Gheorghe Ungureanu, o maximă provocare. Mai ales că s-a ambiționat să vândă biletul la același preț cu cel cu care s-a jucat la premieră - 50 lei.
Cu excepția a două nume cunoscute - Silviu Biriș și Ștefan Radof -, afișul părea să nu spună prea multe publicului constănțean dornic să ia loc în sala de spectacol. Și totuși, la finalul reprezentației, minutele de aplauze îndelungi i-au răsplătit emoțiile inclusiv directorului.

Un travesti perfect artistic
Spectacol sau show (în opinia cârcotașilor), "Nimeni nu-i perfect", scrisă de dramaturgul englez Simon Williams, pe un text tradus de Mona Radu și regizat de maestrul Radu Beligan, a fost pentru constănțenii prezenți în sala Casei de Cultură din Constanța, miercuri seară, un adevărat deliciu. O comedie fluviu, cu un dialog mai puțin pretențios, dar cu replici explo-zive, hazlii, mai ales din partea maestrului Ștefan Radof, inter-pretul unui bătrân mereu pus pe "ademenit" femei de orice vârstă.
Senzaționalul piesei îl constituie dublul rol jucat de talentatul Silviu Biriș. Dacă în prima parte a piesei interpretează bărbatul posac, neconsolat după un divorț și care se erijează în scriitor sub un pseudonim de femeie, în cea de-a doua parte hohotele din sală devin de nestăpânit, travestiul fiind cu-adevărat artistic.
Înainte de spectacol, Silviu Biriș declara, pentru "Cuget Liber", că este foarte încântat de colaborarea cu "Meșterul" Beligan și că se consideră norocos că a fost ales să interpreteze acest rol de tra-vesti: "Maestrul Radu Beligan mi-a spus mai demult că așteptă ocazia să îmi încredințeze un rol într-un spectacol. S-a ivit această ocazie și am profitat amândoi de ea".
În cele două ore de spectacol, Silviu Biriș, Ștefan Radof, Andreea Șofron și Rodica Ionescu reușesc să surprindă sufletul omenesc în cele mai sensibile ipostaze, iar publicul să uite de criză, de stres, de grijile cotidiene, de divorțuri celebre ultra-mediatizate. Pentru că, în fond, aceasta este menirea adevăratului act artistic: să deconecteze seara omul din noi, care peste zi a fost roboțelul perfect de birou.