Pașii de unire ai neamului către România Mare

854
Pașii de unire ai neamului către România Mare - articolcostinscurtu2-1669836033.jpg

Articole recomandate

La 24 ianuarie 1859, are loc unirea Moldovei cu Ţara Românească şi se formează statul naţional român, prima etapă spre Marea Unire din 1918. Urmează, apoi, etapa dobrogeană la 8 octombrie 1878, când Dobrogea revenea la ţara mamă, după 461 de ani de dominaţie otomană. Victoriile românești din 1917 pe câmpurile de luptă la Mărăști, Mărășești și Oituz au acoperit cu gloria nemuririi neamul ce a constituit facerea României Mari, dar suferințele nu se încheiaseră la sfârșitul anului 1917.

Regatul Român avea o situație delicată, era izolat pe scena războiului. Guvernul, Parlamentul, Casa Regală și Armata se aflau retrase în Moldova, cu autoritățile în refugiu la Iași. România era ieșită oficial din război în urma armistițiului de la Focșani și, ulterior, a păcii de la Buftea/București (24 martie 1918). Treptat, s-a produs o schimbare radicală pe frontul european în favoarea României. Guvernul bolşevic a înfiinţat, la 28 ianuarie 1918, Colegiul suprem autonom pentru problemele ruso-române, ca răspuns la proclamarea independenței Basarabiei la 24 ianuarie 1918. Pericolul bolșevic era real. Se urmărea ca teritoriul dintre Nistru şi Prut să devină pistă de lansare a revoluției comuniste în Balcani. La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău a votat unirea Basarabiei cu România, eveniment care a influenţat pozitiv mişcarea de emancipare naţională a românilor. În Declarația de Unire scria că „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama sa România”.

La 16 octombrie 1918, împăratul și regele Carol I de Habsburg a lansat manifestul „Către popoarele mele credincioase”, propunând reorganizarea pe baze federative a Imperiului Austro-Ungar, în șase state independente (austriac, ungar, ceh, polon, sârb, croat și ucrainean). Se stabilea ca Transilvania să treacă în componența Ungariei, fără a se determina statutul Bucovinei și orașului Trieste.

100.000 de români s-au adunat la Alba Iulia

A existat o adevărată competiție româno-ucraineană în Bucovina, manifestată cu putere în cursul anului 1918. Pretențiile ucrainenilor au urmărit anexarea întregii Bucovine la un nou stat ucrainean. În aceste condiții, are loc reacția românilor bucovineni.

La 12 octombrie 1918, un grup de intelectuali români din Cernăuți, în frunte cu ardeleanul Sextil Pușcariu, s-a întâlnit în locuința lui Isidor Bodea, unde au hotărât să publice „Glasul Bucovinei”, în care să fie exprimate dorințele românilor bucovineni.

Statutul Bucovinei a fost decis la 15/28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală a Reşedinţei Mitropolitane din Cernăuţi, unde s-a întrunit Congresul General al Bucovinei, la care au participat 74 de delegaţi ai Consiliului Naţional Român, 7 delegaţi germani, 6 delegaţi ai polonezilor alături de 13 locuitori din anumite localități majoritar ucrainene. S-a votat unirea Ducatului Bucovinei cu Regatul României.

La sfârșitul lunii octombrie 1918, Imperiul austro-ungar s-a destrămat. După aproape nouă secole de stăpânire maghiară, otomană, habsburgică și austro-ungară, românii aveau șansa să obțină împlinirea visului de unire. Tratativele purtate între unguri şi români la Arad au eșuat datorită poziției clare a românilor care au cerut recunoașterea independenței Transilvaniei.

Lucrările Marii Adunări Naţionale s-au desfăşurat în ziua de 18 noiembrie/ 1 decembrie 1918 în clădirea Casei Armatei (austro-ungare), viitoarea Sală a Unirii din Alba Iulia. Cei 1.228 de delegaţi ai românilor „din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească” au votat o rezoluţie care „decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”.

100.000 de români s-au adunat la Alba Iulia pentru a cere și sărbători unirea Transilvaniei cu Regatul României. Alba Iulia, era oraşul simbol al luptei românilor pentru unitate şi dreptate. El amintea de originea latină a românilor, de unirea înfăptuită de Mihai Viteazul în 1600, care-şi stabilise reşedinţa aici, de martiriul lui Horia, Cloşca şi Crişan, de detenţia lui Avram Iancu, figuri legendare ale istoriei poporului român. Acest eveniment desăvârșește triumful libertăţii românilor, după evenimentele din Basarabia şi Bucovina, unirea celor trei provincii istorice într-o singura ființă, România Mare.

1 Decembrie 1918 este ziua de naștere a națiunii române.

La mulți ani, România! Doamne, ocrotește-i pe români!



Prof. dr. Costin SCURTU,

Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, filiala Constanța




Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.002 secunde