Romanul "Medgidia, orașul de apoi" de Cristian Teodorescu, prezentat de Robert Turcescu și Doru Bușcu

Astăzi, 5 noiembrie, la ora 18.00, la Librăria Cărturești Verona din București, va fi lansat romanul "Medgidia, orașul de apoi" de Cristian Teodorescu (Editura Cartea Românească, 2009). Vor prezenta, alături de autor: Tania Radu, Robert Turcescu, Doru Bușcu, Daniel Cristea-Enache.
Romanul este o savuroasă colecție de "istorii" individuale profilate pe fundalul agitat al anilor ’40 din secolul trecut, preț de zece ani de zbucium politic, dar și de viață, pur și simplu. În decorul târgului dobrogean" care devine, în logica ficțiunii, un centru al Lumii se "filmează", cu maximă acuitate și fidelitate a imaginii, memorabile secvențe din vremea Războiului, a rebeliunii legionare ori a ocupației sovietice.
"Medgidia, orașul de apoi" poate fi, la scară redusă, oricare oraș de pe harta României, însuflețit de pasiuni omenești, de lupte politice, cu mize mai mici sau mai mari. Mersul implacabil al Istoriei se reflectă "amplificat până la teroare sau, după caz, până la grotesc" în oglinda biografiilor netrucate ale locuitorilor lui.
"Cristian Teodorescu din Medgidia, de profesie croitor literar, a tăiat o bucată din Dobrogea și a făcut din ea un costum impecabil, așa cum se purta pe vremea marilor scriitori. Trebuie spus că Dobrogea are stofă, iar cine nu știe nimic despre cum poți rămâne fermecat de praful, apele, oamenii și de infinitele ei povești, are acum o bună ocazie să afle. Cele o sută de triburi ale Dobrogei fac împreună un mic Babilon fratern și își trăiesc, netulburate, tihna de o mie de ani. Teodorescu a avut noroc și le-a fotografiat în secunda miraculoasă a copilăriei lui. După aceste imagini rare a cusut apoi o carte extraordinară, ajunsă la modă încă din tipar", a spus Doru Bușcu, director editorial al grupului "Realitatea – Cațavencu".
Cristian Teodorescu s-a născut pe 10 decembrie 1954, la Medgidia, pe atunci raion în Regiunea Dobrogea. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1980. Este redactor la "Academia Cațavencu" și director editorial al ediției române a revistei "New York Times Book Review". Debutează în 1981 cu o povestire în revista "Tribuna", iar editorial, în antologia "Desant 83" (Cartea Românească), în 1983. În 1985, volumul de povestiri "Maestrul de lumini" (Cartea Românească), îi aduce Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul UTC și Premiul Fundației "Liviu Rebreanu".
În 1988 publică romanul "Tainele inimei" (Cartea Românească), premiat de Academia Română în 1990. În 1991 publică "Faust repovestit băieților mei, Petre și Matei", Ed. Alex. Volumul de proză scurtă "Povestiri din lumea nouă" (RAO, 1996), primește Premiul USR. Urmează alte două volume de povestiri, "Îngerul de la benzinărie" (Paralela 45, 2002), "Maestrul de lumini și alte povestiri" (Curtea Veche, 2004). În 2005, reeditează "Tainele inimei" la Editura Cartea Românească. Traduceri ale povestirilor sale apar în antologii de proză scurtă din Olanda, Rusia și Statele Unite.