Secretele Constanței. Unde a fost construită prima școală românească - Galerie foto

Arhitecți valoroși și-au pus amprenta asupra clădirilor din acest colț de țară, iar imobilele proiectate de aceștia sunt și astăzi în picioare și vorbesc despre o moștenire culturală unică. Este și exemplulprimei școli românești din Constanța, ridicată în perioada 1891-1893, după planurile arhitectului Ion Socolescu. Școala a funcționat în spațiul în care astăzi este amplasat Muzeul de Artă din Constanța. 

Clădirea a apărut ca urmare a faptului că Școala Greacă, singura școală de învățământ din epocă, nu făcea față numărului mare de copii, iar cursurile se țineau în tot felul de spații improvizate. Deși proiectată ca școală, doar câteva zeci de promoții au absolvit cursurile, școala servind de-a lungul vremii ca spațiu de alimentară, depozit etc. Autoritățile locale s-au frământat și au hotărât ca prima unitate de învățământ românească să fie amplasată într-o zonă centrală a orașului, la intersecția dintre bule-vardele Tomis și Ferdinand. 

Astăzi, Muzeul de Artă funcțio-nează în două clădiri, dintre care una este prima școală românească din Constanța. Cea de-a doua clădire comunică cu prima, este modernă și a fost construită între anii 1980 și 1982. A purtat numele "Principele Ferdinand și Principesa Maria" și adăpostea două instituții de învățământ individuale: una pentru băieți, alta pentru fete. 

În 1894, s-a făcut recepția Școlii "Principele Ferdinand și Principesa Maria", practic localul primei școli urbane mixte ridicată în Constanța. 

Cel care a proiectat clădirea este Ion Socolescu, un arhitect apreciat în epocă. Este arhitectul care și-a pus semnătura și pe clădirea Muzeului de Artă Populară în prezent, fost sediu de primărie. 

Omul care a lăsat o moștenire culturală imensă 

Muzeul de Artă este o clădire care a rămas în picioare și a cărei arhitectură impresionează și astăzi. Pe parcursul celor cinci ani în care a supravegheat lucrările la construcția primei școli, Socolescu a fost în vizorul presei locale, ținând zile la rând prima pagina a publicațiilor locale. Motivul - declară dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanța - l-a reprezentat un proces intentat lui Socolescu, prin care a fost acuzat că a dat foc propriei locuințe din București pentru a încasa polița de asigurare. Take Ionescu era acuzatorul lui Socolescu, iar Barbu Ștefănescu Delavrancea - apărătorul. În volumul "Constanța. Aventura unui oraș european", Păuleanu povestește că Delavrancea îi redă libertatea și onoarea lui Socolescu, omul care a lăsat Constanței o moștenire culturală imensă. 

Cert e că primii pași spre modernizare în Dobrogea au fost făcuți imediat după reinstalarea admi-nistrației românești. Este momentul în care începe să se pună din ce în ce mai mult accent pe educație, iar către sfârșitul secolului al XIX-lea, are loc o dezvoltare a învățământului primar și gimnazial. Își vor deschide porțile și școlile particulare ale minorităților etnice: Școala Armeană, Școala Greacă și Școala Bulgară. 

Astăzi, în locul școlii se află Muzeul de Artă, care adăpostește picturi, sculpturi și lucrări de grafică de o valoare inestimabilă. Din cele peste 7.000 de lucrări, muzeul constănțean se mândrește cu operele lui Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, J. Steriadi, Ion Andreescu, Cornel Medrea, Dimitrie Paciurea, Ion Țuculescu, Ion Jalea, Vida Gheza, Theodor Pallady, Corneliu Baba.