Șerban Iosifescu: „Nu pot lăsa fără răspuns noul val de noroi inițiat la adresa mea”

1284
Șerban Iosifescu: „Nu pot lăsa fără răspuns noul val de noroi inițiat la adresa mea” - 1112-1628421070.jpg
Demis, la începutul acestei săptămâni, de la conducerea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), după 15 ani de președinție, Șerban Iosifescu a postat pe pagina sa de socializare, în urmă cu câteva minute, următorul mesaj:

„Cine a urmărit paginile mele de FB, blogul și cele spuse și scrise cu alte ocazii poate a remarcat că pozițiile mele critice au fost argumentate, întotdeauna, de rezultatele cercetării și de practici (pe care le consider bune) în conceperea și realizarea politicilor publice. Nu am atacat, niciodată, persoane (deși am fost atacat, personal, de nenumărate ori). 

În ultimul an am fost mai puțin activ în mediile sociale – din mai multe motive. Principalul motiv a fost să «netezesc» relația mea cu conducerea Ministerului Educației. Mulți actuali și foști miniștri, secretari de stat, parlamentari, înalți funcționar publici m-au certat, de-a lungul anilor, pentru diverse afirmații făcute în spațiul public. Cu consecințe: de exemplu, ne-au trebuit 5 ani să obținem HG pentru noile standarde și noua metodologie (au fost cel puțin 8 reiterări ale propunerilor, momente când luam tot procesul de la început) – în timp ce alți «purtători de interese» obțineau o HG în două săptămâni... Considerând de bun augur aprobarea celor două HG (metodologie + standarde), în noiembrie 2020, am considerat că este bine ca, în timpul în care mai sunt la ARACIP (reamintesc, am rămas doar pentru implementarea noului sistem de calitate), să nu creez tensiuni suplimentare.

În plus (al doilea motiv) a fost și bănuiala că declarațiile mele au condus la demararea controalelor la ARACIP – cu stresul aferent, complet nemeritat, îndurat de colegii mei.

Aceste motive dispărând și pentru a-mi apăra imaginea și reputația profesională, voi reveni în arena publică pentru că e nevoie de echilibru: nu pot lăsa fără răspuns noul val de noroi inițiat la adresa mea și a instituției păstorite timp de 15 ani. Ca outsider pot, acum, mai mult ca înainte, să spun lucrurilor pe nume (desigur, cu argumente) - nu trebuie să mai menajez pe nimeni. 

Anticipând o astfel de situație, mi-am cumpărat, acum două luni, domeniul serbaniosifescu.ro. În circa o lună (nu mă așteptam la o demitere chiar atât de rapidă) voi ieși și cu un site personal, unde veți găsi informații la zi, bune practici în educație - de la noi și de aiurea, postările de pe blog, linkuri către paginile mele de FB și multe altele.

De mâine – la fondul problemei”.

Reamintim că demiterea sa a fost justificată de ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, în conferința de presă de marți, 3 august, de zece nereguli, pe care le-a și enumerat.

 

Tot într-o recentă postare, Șerban Iosifescu aduce explicații fiecărei așa-zise acuze.

„Iată ce spune raportul publicat (sinteza):  «La solicitarea echipei de control, a fost prezentată o cerere de menținere în funcția de președinte al ARACIP pentru o perioadă de 3 ani peste vârsta de pensionare (10 mai 2020 – 9 mai 2023), cerere întocmită de domnul Iosifescu CS, înregistrată la MEC cu nr. 8879/07.04.2020 și aprobată de ministrul în funcție la momentul respectiv. Nu a fost identificat un ordin de menținere în funcție în urma acestei solicitări, care ar fi presupus efectuarea unei analize de legalitate a cererii acestuia. Această notă nu a fost înaintată niciunei direcții din cadrul Ministerului Educației, în vederea demarării procedurii de emitere a unui ordin de ministru». 

O scurtă explicație (ca informație ajutătoare): am împlinit vârsta de pensionare  (cu stagiu de cotizare complet) în 2020. Am făcut cerere de prelungire, pe trei ani, conform Codului Muncii. În paralel, pentru că nu aveam mari așteptări, mi-am depus și dosarul de pensionare. Spre surprinderea mea, am primit aprobarea și, evident, mi-am retras și dosarul de pensionare. Ca urmare, am stat liniștit, pentru că am considerat că rezoluția Ministrului pe cererea mea este acoperitoare.

Și ca să lămurim un lucru – pentru că au început mârâielile de genul «uite ce se agață ăsta de ciolan». Pe mine nu funcția m-a făcut «om»: am lucrat 16 ani în cercetare, am publicat peste 60 de lucrări (cu ISBN/ISSN, în țară și străinătate), am predat în învățământul preuniversitar și în cel superior și am oferit consultanță Comisiei Europene, OECD, Băncii Mondiale, UNICEF, UNDP și multor instituții și organizații din țară și din străinătate. Poate cititorii mai «vechi» își mai aduc aminte de manualele de management educațional păstorite (și scrise, parțial) de mine, care au fost bibliografie obligatorie la toate concursurile pentru funcții de conducere între 2001 și 2016.

Îmi pare doar rău de colegii lăsați în urmă și de treaba începută și neterminată: reinventarea ARACIP ca urmare a aprobării noilor standarde de calitate, care ar trebui (acum am mari îndoieli) să intre în vigoare în anul școlar următor.  Noul sistem de evaluare internă și externă cuprindea noua metodologie și noile standarde, la care s-ar fi adăugat al cincilea ghid de aplicare (în lucru, dar nefinalizat), instrumente comune de evaluare și modificări substanțiale în rapoartele și în aplicația de evaluare internă și externă, care ar fi fost finalizate (și diseminate) până la 15 octombrie.  

Sunt, totodată, conștient de problemele întâmpinate de școli, de încărcătura birocratică a evaluării interne și externe, de comportamentul inadecvat al unor evaluatori etc. (voi reveni asupra acestui subiect), dar multe dintre problemele semnalate ar fi fost rezolvate prin noua abordare - inclusiv pe baza unui feedback mult mai substanțial solicitat unităților de învățământ. Dar, se pare, nu a fost să fie.

Mai mult, noile standarde sunt consonante cu multe dintre măsurile propuse în documentul de viziune «România Educată», iar evaluarea externă ar fi oferit date substanțiale privind implementarea acestor măsuri. Și, dacă aș fi adeptul «teoriilor conspirației», m-aș întreba, chiar, dacă, nu cumva, ceea ce s-a întâmplat cu ARACIP nu are ca scop (pe lângă aducerea instituției sub control politic) tocmai slăbirea capacității sistemului de a implementa și evalua măsurile respective. Dar nu sunt adeptul teoriilor conspirației”.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.3455 secunde