Demis, la începutul
acestei săptămâni, de la conducerea Agenţiei
Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP),
după 15 ani de președinție, Șerban Iosifescu a postat pe pagina sa de
socializare, în urmă cu câteva minute, următorul mesaj:
„Cine a urmărit
paginile mele de FB, blogul și cele spuse și scrise cu alte ocazii poate a
remarcat că pozițiile mele critice au fost argumentate, întotdeauna, de
rezultatele cercetării și de practici (pe care le consider bune) în conceperea
și realizarea politicilor publice. Nu am atacat, niciodată, persoane (deși am
fost atacat, personal, de nenumărate ori).
În ultimul an am fost
mai puțin activ în mediile sociale – din mai multe motive. Principalul motiv a
fost să «netezesc» relația mea cu conducerea Ministerului Educației. Mulți
actuali și foști miniștri, secretari de stat, parlamentari, înalți funcționar
publici m-au certat, de-a lungul anilor, pentru diverse afirmații făcute în
spațiul public. Cu consecințe: de exemplu, ne-au trebuit 5 ani să obținem HG
pentru noile standarde și noua metodologie (au fost cel puțin 8 reiterări ale
propunerilor, momente când luam tot procesul de la început) – în timp ce alți «purtători
de interese» obțineau o HG în două săptămâni... Considerând de bun augur
aprobarea celor două HG (metodologie + standarde), în noiembrie 2020, am
considerat că este bine ca, în timpul în care mai sunt la ARACIP (reamintesc,
am rămas doar pentru implementarea noului sistem de calitate), să nu creez
tensiuni suplimentare.
În plus (al doilea
motiv) a fost și bănuiala că declarațiile mele au condus la demararea
controalelor la ARACIP – cu stresul aferent, complet nemeritat, îndurat de
colegii mei.
Aceste motive dispărând
și pentru a-mi apăra imaginea și reputația profesională, voi reveni în arena
publică pentru că e nevoie de echilibru: nu pot lăsa fără răspuns noul val de
noroi inițiat la adresa mea și a instituției păstorite timp de 15 ani. Ca
outsider pot, acum, mai mult ca înainte, să spun lucrurilor pe nume (desigur,
cu argumente) - nu trebuie să mai menajez pe nimeni.
Anticipând o astfel de
situație, mi-am cumpărat, acum două luni, domeniul serbaniosifescu.ro. În circa
o lună (nu mă așteptam la o demitere chiar atât de rapidă) voi ieși și cu un
site personal, unde veți găsi informații la zi, bune practici în educație - de
la noi și de aiurea, postările de pe blog, linkuri către paginile mele de FB și
multe altele.
De mâine – la fondul
problemei”.
Reamintim că demiterea
sa a fost justificată de ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, în conferința de
presă de marți, 3 august, de zece nereguli, pe care le-a și enumerat.
Tot într-o recentă
postare, Șerban Iosifescu aduce explicații fiecărei așa-zise acuze.
„Iată ce spune raportul
publicat (sinteza): «La solicitarea
echipei de control, a fost prezentată o cerere de menținere în funcția de
președinte al ARACIP pentru o perioadă de 3 ani peste vârsta de pensionare (10
mai 2020 – 9 mai 2023), cerere întocmită de domnul Iosifescu CS, înregistrată
la MEC cu nr. 8879/07.04.2020 și aprobată de ministrul în funcție la momentul
respectiv. Nu a fost identificat un ordin de menținere în funcție în urma
acestei solicitări, care ar fi presupus efectuarea unei analize de legalitate a
cererii acestuia. Această notă nu a fost înaintată niciunei direcții din cadrul
Ministerului Educației, în vederea demarării procedurii de emitere a unui ordin
de ministru».
O scurtă explicație (ca
informație ajutătoare): am împlinit vârsta de pensionare (cu stagiu de cotizare complet) în 2020. Am
făcut cerere de prelungire, pe trei ani, conform Codului Muncii. În paralel,
pentru că nu aveam mari așteptări, mi-am depus și dosarul de pensionare. Spre
surprinderea mea, am primit aprobarea și, evident, mi-am retras și dosarul de
pensionare. Ca urmare, am stat liniștit, pentru că am considerat că rezoluția
Ministrului pe cererea mea este acoperitoare.
Și ca să lămurim un
lucru – pentru că au început mârâielile de genul «uite ce se agață ăsta de
ciolan». Pe mine nu funcția m-a făcut «om»: am lucrat 16 ani în cercetare, am
publicat peste 60 de lucrări (cu ISBN/ISSN, în țară și străinătate), am predat
în învățământul preuniversitar și în cel superior și am oferit consultanță
Comisiei Europene, OECD, Băncii Mondiale, UNICEF, UNDP și multor instituții și
organizații din țară și din străinătate. Poate cititorii mai «vechi» își mai
aduc aminte de manualele de management educațional păstorite (și scrise,
parțial) de mine, care au fost bibliografie obligatorie la toate concursurile
pentru funcții de conducere între 2001 și 2016.
Îmi pare doar rău de
colegii lăsați în urmă și de treaba începută și neterminată: reinventarea
ARACIP ca urmare a aprobării noilor standarde de calitate, care ar trebui (acum
am mari îndoieli) să intre în vigoare în anul școlar următor. Noul sistem de evaluare internă și externă
cuprindea noua metodologie și noile standarde, la care s-ar fi adăugat al
cincilea ghid de aplicare (în lucru, dar nefinalizat), instrumente comune de
evaluare și modificări substanțiale în rapoartele și în aplicația de evaluare
internă și externă, care ar fi fost finalizate (și diseminate) până la 15
octombrie.
Sunt, totodată,
conștient de problemele întâmpinate de școli, de încărcătura birocratică a
evaluării interne și externe, de comportamentul inadecvat al unor evaluatori
etc. (voi reveni asupra acestui subiect), dar multe dintre problemele semnalate
ar fi fost rezolvate prin noua abordare - inclusiv pe baza unui feedback mult
mai substanțial solicitat unităților de învățământ. Dar, se pare, nu a fost să
fie.
Mai mult, noile
standarde sunt consonante cu multe dintre măsurile propuse în documentul de
viziune «România Educată», iar evaluarea externă ar fi oferit date substanțiale
privind implementarea acestor măsuri. Și, dacă aș fi adeptul «teoriilor
conspirației», m-aș întreba, chiar, dacă, nu cumva, ceea ce s-a întâmplat cu
ARACIP nu are ca scop (pe lângă aducerea instituției sub control politic)
tocmai slăbirea capacității sistemului de a implementa și evalua măsurile
respective. Dar nu sunt adeptul teoriilor conspirației”.